Un om fantastic (204)
2.
Vraja care-l cuprinsese pe Thomas in acea noapte nu-l mai parasi. Ea crescu mai mare si tot mai mare, si el se arunca in ea ca intr-un ocean al beatitudinii, ca intr-un nor de arome ametitoare.
De la New York zburara mai departe la Washington. Thomas o cerceta acuma intens si insistent , cu un interes aproape chimic. Pamela avea onestitatea si loialitatea, blandetea si si bravura lui Chantal. Avea felinitatea lui Chantal, salbaticia ei, forta ei. Dar poseda o educatie mai elevata, era mai inteligenta. Thomas se intreba: oare de ce imi tresare inima de cate ori o privesc?
Edgar Hoover, seful in varsta de 62 de ani al FBI-ului, il intampina pe Thomas Lieven in biroul sau din Washington. Prima intalnire nu dura decat cateva minute. Scundul, bondocul barbat cu ochi inteligenti, dar oarecum melancolici, spuse, dupa un salut cordial:
“Aici nu putem discuta in liniste. Stiti ceva? Hai sa ne aranjam un amuzant sfarsit de saptamana la vila mea din apropiere, miss Faber, dumneavoastra si cu mine.”
Vila lui Edgar Hoover se afla in statul Maryland, in mijlocul unor dealuri line si impadurite. Aici, prin imprejurimi, se aflau o gramada de asemenea constructii. Vila primului crimi8nalist al Americii era placut mobilata cu un frumos mobilier antic.
Frecandu-si mainile, bossul FBI spuse, in dimineata zilei de sambata, la micul dejun:
“Cred ca pentru pranz ar fi grozav un curcan. Cam timpuriu pentru asa ceva, dar am ochit in sat cateva tinere exemplare minunate si tocmai potrivite. O sa aduc unul. Si o sa aduc si coacaze rosii.”
“Coacaza rosii?”
Thomas isi increti fruntea. Pamela – in dimineata asta purta o camasa tip taietor de lemne si blugi si era mai atragatoare ca oricand – ii explica lui Thomas zambind:
“Pe aici asa se prepara curcanul, mister Lieven.”
“Haaa, pe naiba ! Eu unul am facut intotdeauna curcanul …”
“…cu umplutura, nu?” Pamela dadu din cap.
“Si mama il gatea asa. Umplutura o facea din ficat de curcan si gasca, tocat, si …”
“… carne de vitel si slanina si galbenusuri. Si se adauga trufe, cu coaja rasa, miezul maruntit, doua franzelute …”
“… si carne de porc foarte grasa.”
Deodata tacura amandoi, se privira si se imbujorara.
Edgar Hoover izbucni in ras:
“Ce chestie ! Va completati fantastic. Ei, mister Lieven?”
“Da, la asta ma gandesc si eu intr-una …”
Doua ore mai tarziu se gaseau cu totii in bucataria vilei. Pamela ii ajuta lui Thomas la curatatul curcanului, apoi la prepararea umpluturii.Cand el avea nevoie de piper, acesta se si afla in mana ei intinsa. Cand el ajungea la concluzia ca umplutura e prea moale, ea se si afla la masina de tocat cu o franzeluta in mana.
Ah, Doamne, isi tot repeta Thomas. Ah, Dumnezeule din ceruri !
Pamela spuse:
“Pieptul il invelim in slanina. Asa facea mama intotdeauna.”
Thomas radia.
“Mama dumneavoastra invelea pieptul in slanina proaspata? Si mama mea. Si lasa slanina pana cu vrero jumatate de ora inainte de a fi curcanul gata.”
“Pentru ca pieptul sa nu se usuce, bineinteles.”
Thomas tinea curcanul cu picioarele in sus, iar Pamela cosea deschizatura naturala pe unde fusese umplut curcanul.
Meniu Maryland, 25 mai 1957
Supa de carne (consomme) cu toasturi
Curcan umplut cu pasteta de trufe (ciuperci)
Lemon Sponge Cake
Thomas gateste pentru America si se hotaraste sa moara …
SUPA DE CARNE (CONSOMME), LA CESTI, CU TOASTURI: Se prepara ca orice supa, dar se lasa sa fie mai concentrata.
CURCAN UMPLUT CU PASTETA DE TRUFE (CIUPERCI): Se toaca 150g. carne de porc slaba, 100 g. carne de vitel, 200g. slanina cruda, ficatul curcanului, 125 g. ficat de gasca, doua franzelute. Se adauga doua galbenusuri, doua trufe (ciuperci de forma cartofului, violet-negricioase, care cresc in pamant) bine maruntite, 125 g. ficat de gasca taiat marunt si prajit usor in unt, sare, mirodenii de pasteta, putin Madeira, Cu aceasta pasta se umple curcanul, se coase pe unde s-a umplut, se sareaza pe toate partile si se inveleste pieptul in felii de slanina cruda, care se indeparteaza cu o jumatate de ora inainte de a fi curcanul gata., pentru ca pieptul sa se poata rumeni. Se pune intr-o tava unt si ceva apa clocotita, se aseaza curcanul pe o parte, se intoarce de mai multe ori de pe o parte pe alta si se unge mereu cu sos din tava.Se aseaza pe spate in ultima jumatate de ora de prajit. Timpul de preparare este in raport de marimea curcanului.
Garnitura: boabe de porumb fiert din conserva, trecut prin unt incins, sos de coacaze rosii si salata din mere si mandarine taiate bucatele, telina fiarta si taiata cubulete, toate amestecate cu maioneza si nuca de cocos rasa.
LEMON SPONGE CAKE: Se bat bine 6 galbenusuri, se adauga 2 cesti de zahar, ½ ceasca apa fierbinte, 2 linguri suc de lamaie, coaja rasa a unei lamai si 2 cesti cu faina. Se adauga albusul batut spuma, se coace 45-50 minute.
Hoover, care ii privea, spuse incet:
“Mister Lieven, va imaginati probabil ca nu v-am adus in America doar pentru ca stiti sa gatiti atat de bine.”
“Dar pentru ce?”, intreba Thomas, sucind curcanul intr-o parte si alta.
“Pentru ca o cunoasteti pe doamna Dunia Melanin.”
Lui Thomas ii scapa curcanul din maini.
“Ei !”, facu Pamela.
Thomas ridica curcanul.
“Pardon ! Unde … unde se afla dama?”
“La New York. Candva a fost amanta dumneavoastra, nu?”
“Da, adica …”
Thomas simti privirea Pamelei fixandu-l; el, la randul sau, isi agata privirea de fundul curcanului.
“Dunia isi imagina ca ma iubeste …”
Hoover se ridica. Vorbi cu multa seriozitate:
“Stim ca actioneaza in New York o agentura de spionaj sovietica. Nu stim cum. Nu stim din cine este formata. Insa acum trei saptamani s-a prezentat la ambasada noastra de la Paris unul din membrii retelei. Un anume mister Morris. Acesta a fost ultimul amant al doamnei Melalin …”
Thomas aseza cu grija curcanul pe masa. Spuse prietenos:
“Nu trebuie sa continuati, mister Hoover. Voi face tot ce-mi va sta in putere. Dar cu o conditie.”
“Si anume?”
Thomas il privi pe criminalist cu melancolie. La fel se uita la curcan. Se uita la Pamela, care statea acolo cu mainile ude, manjite, incinsa la fata, minunata, demna de dorit. Dupa care spuse senin:
“Conditia aceea ar fi ca, dupa ce imi termin treaba, sa am voie sa mor.”
(va urma)
Dan Bota
