Un om fantastic (219)
3.
28 octombrie 1958 stop orele 2348 stop catre casa de editura si tipografie zuerich stop intoarcere contramandata stop ma aflu pe urmele unei noi povestiri stop scrisoare par avion cu detalii pe drum stop rog urgenta luare de pozitie si remiterea a 1000 dolari us stop cu stima simmel stop
4.
1 noiembrie 1958 stop orele 0945stop casa de editura si tipoigrafie elvetiana dupa lectura scrisorii de informare va insarcineaza investigatii pe banda de magnetofon stop incheiere precontract pentru achizitionare drept autor stop ramaneti sua cat este necesar stop trimis 1000 dilari us stop meyer casa de editura si tipografie elvetiana stop
Asa ca am ramas in America pana pe 2 ianuarie 1959. La plecare aveam in geamantan saisprezece role de magnetofon inregistrate pe ambele parti.La plecare duceam inapoi in Europa povestea unei vieti extraordinare: aventurile si retetele culinare ale agentului secret Thomas Lieven.
Este de inteles si de scuzat daca spun ca pe omul care mi-a povestit viata sa nu-l cheama nici Roger Thompson si nici Thomas Lieven.E de la sine inteles ca am trecut sub tacere si numele orasului in care traieste astazi impreuna cu sotia sa. Restaurantulsi l-a cumparat cu banii castigati cu ocazia desfasurarii afacerii cu actiunile DESU, afacere despre care am vorbit la inceputul acestei povestiri. Imprumutul luat de la agentul de intermedieri elvetian Pierre Muerrli i-a fost cu noroc. Pamela se duse, in vara lui 1958, cu imputerniciri din partea lui Thomas, la Zuerich, ii preda domnului Muerrli cei 750.000 de franci ai sai, scoase actiunile false din depozitul bancii, le rupse si le dadu drumul in closetul apartamentului de la hotel. Castigasera cu totii, nimeni nu fusese pacalit, intocmai asa cum prevazuse Thomas Lieven. Si inca ceva: nimeni nu observase falsul.
Roger Thompson si sotia sa se aflau pe terasa aeroportului in timp ce avionul meu rula tot mai repede pe pista de decolare spre indepartate orizonturi, spre atlantic si spre Lumea Veche. Si deodata inima imi fu cuprinsa de nostalgie. Cu bine, Pamela, cu bine, Roger, cu bine amandurora … Am scris tot ce mi-ati povestit. Sper sa fiti multumiti. Ultimii metri ai ultimei benzi se afla in aparat. Vorbeste Thomas Lieven si eu inchei cu cuvintele sale:
„Nu m-am increzut niciodata in cuvinte mari si in mari eroi. N-am iubit niciodata imnurile, uniformele si asa-zisii oameni forte.
Vechiul meu prieten Bastian este din nou la Marsilia. O duce bine si lucreaza ca sef de expeditii in port. Are de-a face cu tot felul de oameni: cu chinezi si nemti, cu francezi si corsicani si arabi. Ii indrageste pe toti si toti il indragesc. Cu totii spun: ‘Un tip grozav. Cu asta da, se poate sta de vorba.’
Si eu am de-a face, in restaurantul meu, cu tot felul de oameni: albi, galbeni, negri. Printre ei suntunii de credinta mozaica, altii sunt crestini. Mai sunt si cativa mohamedani care vin si chiar cativa budisti.
Imi place sa-mi imaginez ca va veni o vreme cand toti oamenii de pe acest pamant vor trai in armonie, la fel ca prietenii lui Bastian si clientii localului meu. De ce sa nu fie posibil la scara mare ceea ce se petrece si functioneaza asa de bine la cateva sute?
‘Rezonabil, rational’, asa il clasifica muncitorii din port pe prietenul meu Bastian. De aceea eu cred ca totul se poate face si rezolva cu ajutorul ratiunii. Fiecare dintre noi a fost daruit de bunul Dumnezeu cu capacitatea de a gandi. Haideti sa incercam sa presupunem mai putin si sa rationam mai mult. Urmarile vor fi minunate. N-ar mai exista razboaie. Caci numai oamenii fac razboaiele, asa ca tot oamenii le pot impiedica.
Deci ridic paharul in cinstea ratiunii, pentru ca ea sa ne scoata din valea fricii si sa ne conduca intr-un paradis al pacii, linistei si voiei bune.”
SFARSIT
Traducere si adaptare dupa romanul „Es muss nicht immer Kaviar sein”, de Johannes Mario Simmel
Traducere: Dan Bota
