UN OM FANTASTIC ( XIII )
UN?
Cand Thomas Lieven, alias Wilfried Ott, aparu cateva ore mai tarziu in holul hotelului, o vazu pe Helene de Couville sezand intr-un fotoliu.
“ Hallo, ce placere ! “
Nespus de incet isi ridica Helene privirea din revista de mod ape care o frunzarea. Nespus de plictisita dadu replica:
“ Oh,buna ziua.”
In aceasta zi racoroasa purta o rochie pepit pe fond maroniu si o jacheta de nurca, veritabil canadiana. Nu exista barbat in trecere prin holul hotelului care san u-sisuceasca gatul dupa ea.
Thomas spuse:
“ Ati cam intarziat un pic, dare u sunt fericit ca totusi ati venit.”
“ Domnule Ott, luati la cunostinta ca nu am venit la dumneavoastra, ci la o prietena care locuieste aici.”
Thomas spuse:
“ Bine, daca azi nu merge, lasam invitatia pe altadata. Poate
“
Thomas impreuna mainile intr-ungest de placuta surpriza.
“ Asta zic si eu coincidenta. Stiti ca si eu plec
“ Bineinteles ca nu voi calatori cu dumneavoastra. Dar iat-o pe prietena mea. Ramaneti cu bine – daca puteti. “
Dupa care se ridica in graba.
Helene parasi a doua zi la unsprezece si sapte minute parcarea castelului Montenac intr-un mic automobile sport – si trecand valvartej pe langa Thomas. Acesta se inclina gallant. Ea privi in alta parte. El se urca in masina sa si porni dupa ea.
Pana la
Putin dupa Grenoble Helene ramase in pana. Thomas o gasi langa masina si opri in spatele ei.
“ Ceva la motor “, spuse ea.
El cerceta motorul, darn u gasi niciundefect.
Helene fusese deja la o casa din apropiere, de unde telefonase dupa un mecanic. Acesta sosi in curand si declara ca pompa de benzina ‘ e complet in rahat ‘, masina urmand sa fie tractate la atelier, iar reparatia va dura cel putin doua zile.
Thomas era convins ca mecanicul mintea pentru a scoate o nota de plata cat mai grasa, dar, pe de alta parte, era fericit ca gasise un asemenea mincinos. O invita pe Helene sa continue calatoria in masina sa.
“ Sunteti foarte gallant, domnule Ott “, spuse ea dupa o lunga ezitare.
Bagajul ei fu transferat in masina lui Thomas. Mincinosul mecanic primi de la Thomas un bacsis aristocratic. Pe blat.
Helene scoase de-a lungul urmatoarei sute de kilometric un singur cuvant. Atunci cand Thomas stranuta, ea ii ura sanatate.
Pe cealalta urmatoare suta de kilometric ii comunica lui Thomas ca are la
“ Saracul. Nu prea va avea parte de dumneavoastra “, comenta Thomas.
La
“ Inchiriez apartamentul lui “, declara Thomas.
“ Foarte bine, domnule “, spuse seful receptiei si
“ Dar daca logodnicul meu vine totusi … “
“ Treaba lui. In cazul asta va trebui sa se descurce singur. “
O trase pe Helene deoparte si-i sopti:
“ Acesta nu este un adevarat barbat pentru dumneavoastra. Nu observati ca soarta a intrat pe fir ?”
Tanara doamna se porni deodata pe ras.
Ramasera doua zile la Monte Carlo, apoi plecara la
Helene radea impreuna cu el. Le placeau aceleasi feluri de mancare, iubeau aceleasi carti, aceleasi picture.
Cand, dupa sapte zile de vis, ea deveni iubita lui, el constata ca se intelegeau de minune in orice domeniu. Apoi – nenorocirea: in primele ore ale celei de a optazile…
( va urma )
( traducere si adaptare dupa “ Es muss nicht immer Kaviar sein “ )
Dan Bota
