UN RAZBOI INTRE UNGARIA SI ROMANIA?
Să fie oare imposibil aÈ™a ceva astăzi,dupa …MARSUL SECUILOR? Nu È™i pentru extrema dreaptă din Ungaria, al cărei lider, Gabor Vona, se declara gata să se angajeze într-un conflict cu vecinii români. Iar Vona nu a venit cu nimic nou. Să fie vorba despre o retorică belicoasă reală, de o provocare gratuită , sau de o simplă strategie electorală”, asa începe un amplu material publicat de site-ul francez ragemag.fr, pe care îl redăm , mai pe pe scurt…in continuare:
"Astazi, trasarea frontierelor după Primul Razboi Mondial continuă să provoace tensiuni. MilitanÈ›ii miÈ™cării de extremă dreapta din Ungaria Jobbik, care se poate traduce prin ”cei buni”, agită mulÈ›imea pentru restabilirea frontierelor Regatului Ungariei È™i pentru protejarea ”rasei maghiare”, în interiorul È™i în exteriorul țării. OrganizaÈ›i politic din 2003, ei profită de nostalgia Marii Ungarii imperiale È™i conjugă antisemitismul, ultranaÈ›ionalismul È™i anticapitalismul cu o apologie a ordinii care justifică recursul la violență. O întâlnire cu un tânăr militant, acum câÈ›iva ani (a fost o miÈ™care de tineret la origini) mi-a dovedit cât de diareic È™i detestabil era mesajul lor, un devărat pamflet intestinal, evacuat cu violență.
Moartea și renașterea naționalismelor
După dispariÈ›ia imperiului sovietic, revirimentul aÈ™teptat al naÈ›ionalismelor a fost identificat ca una dintre provocările la adresa noilor state independente È™i a UE. Declarând prea repede că internaÈ›ionalismul a rezolvat automat problema naÈ›ională, comunismul a refulat revendicările provocate de trasarea frontierelor după Primul Război Mondial. Dar poftele naÈ›ionaliste sunt rezistente! DispariÈ›ia catalizatorului sovietic a readus în actualitate tensiunile teritoriale, cu atât mai mult cu cât fostele democraÈ›ii populare, cândva independente, nu erau pregătite să acorde drepturi specifice minorităților. Astfel, fricÈ›iunile dintre România È™i Ungaria în Transilvania, agitaÈ›ia antimaghiară din Slovacia sau separarea paÈ™nică a Cehiei È™i Slovaciei în 1993 sunt tot atâtea episoade ale afirmarii naÈ›ionalismelor.
Începând din 1995, Pactul de Stabilitate în Europa a vizat să dezamorseze problema frontierelor È™i a minorităților în Europa Centrală. Adoptat de statele OSCE, el a inclus zeci de acorduri bilaterale È™i regionale. Unul dintre ele, semnat la Timisoara, de Ungaria È™i România, pe 16 septembrie 1996 (la care am participat direct!), trebuia să rezolve tensiunile dintre cele doua state … ”Ungaria renunÈ›ând la orice revendicare a Transilvaniei, iar România acceptând să acorde drepturi europene minorității maghiare de pe terioriul său.” Semnarea documentului È™i respectarea lui au fost condiÈ›ii importante pentru aderarea României È™i Ungariei la UE, care a avut loc în 2007 È™i în 2004.
Între timp, marele melanj de naÈ›ionalități din această regiune È™i situaÈ›ia dificilă din Ungaria au plasat UE într-o poziÈ›ie neputincioasă. În timp ce în Ungaria vietuiesc aproape 10 milioane de unguri, în țările vecine, în special în România È™i Slovacia, trăiesc circa 2 milioane. Criza care a atins Ungaria È™i regiunea în ansamblu a aÈ›âÈ›at ranchiuna È™i puseele xenofobe. Ungaria a trebuit să apeleze la ajutorul internaÈ›ional, pentru a evita falimentul, în 2008. DeÈ™i a anunÈ›at de curând că a rambursat anticipat ultima tranșă a datoriei față de FMI, È›ara rămâne într-o poziÈ›ie delicată, cu o creÈ™tere care ar trebui să fie zero în 2013 È™i cu un È™omaj critic de peste 10-12%.
Fondurile structurale și reforma teritorială, o cacofonie birocratică
România, vrând să atragă mai multe asemenea subvenÈ›ii europene, s-a decis să-È™i reformeze administraÈ›ia. Crearea a opt entități regionale, care regrupeaza fiecare o parte dintre cele 41 de judeÈ›e istorice deja existente, va fi supusă unei asumari parlamentare în curând. Aceste regiuni vor dispune de o structură instituÈ›ională È™i vor putea trata direct cu Bruxelles-ul, cu scopul, teoretic, al îmbunătățirii absorbÈ›iei fondurilor UE.
Pentru vecinii unguri, aceasta reformă pare ocazia visată de a face ca vocea maghiarilor să se audă până în CarpaÈ›i. Crearea unei regiuni din care să facă parte minoritatea ungara din România ar putea merge mână în mână cu oferirea unei mai mari autonomii. Această revendicare revizionista a stat în centrul dezbaterilor de la reunirea estivală a Jobbik. O mai mare autonomie ar putea viza Transilvania sau , mai direct, un iluzoriu Èšinut Secuiesc.
Un sindrom ungar?
Izbucnirea unui conflict între Ungaria È™i România este puÈ›in probabilă. Jobbik, adept al provocărilor de orice gen, cauta, în primul rând, să iasă în față, căci ultimele sondaje au scos la iveală o pierdere a electoratului. Este îngrijorător, cu mai puÈ›in de un an până la alegeri.Pe lângă aceasta, iresponsabilitatea anumitori lideri, primul fiind Viktor Orban, dar si in Ardeal Tokes Laszlo , vad în aceste tensiuni internaÈ›ionale un mijloc de a-È™i întări poziÈ›ia in interior, È™i neputinÈ›a actuală a UE, ar putea să ne îngrijoreze. Aceste elemente pun sub semnul întrebării viabilitatea proiectului romantic european È™i deviza sa faimoasa, de Unitate în Diversitate.Care unitate, cand controversele autonomiste au fost starnite in toata Europa?
Ca È™i civilizata UE, fostul Imperiu Hbsburgic a avut acest ideal ridicol de integrare multietnică. La Budapesta, desigur, dar È™i în provinciile imperiului, amestecul fortat al naÈ›ionalităților È™i a culturilor se înfăptuia in forta, dar pagubos, mereu…
Istoricul francez de origine maghiară Francois Fejto a subliniat cum, ”în toate regiunile întâlnim oraÈ™e industriale bine administrate, unde este o viață culturală intensă, cu universități, teatre È™i săli de concert. OraÈ™e unde este plăcut de trăit, unde prezenÈ›a garnizoanelor multietnice contribuie la animaÈ›ia specifică locului.” Idilic si frumos… Dar in aceeaÈ™i fostă provincie habsburgică, Jobbik recrutează È™i incită lumea la conflict. În zona rurală din Ungaria, partidul a format miliÈ›ii care au drept È›inte tiganii. În provincia românească, Jobbik cere minorității maghiare să se delimiteze mereu È™i tot mai mult de poporul care o găzduieÈ™te. Deocamdata cu generozitate…!
Ungaria nu duce însă lipsă de mari personalități, iar printre ele se numără laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din 2002, Imre Kertesz, care nu a ezitat, cu durere , să-È™i critice È›ara pentru înclinaÈ›ia de a face mereu alegeri istorice proaste.
”Îmi pun întrebarea de ce Ungaria se înÈ™eală mereu. AmintiÈ›i-vă: În momentul în care revoluÈ›ia fierbea în Europa, Ungaria o susÈ›inea pe Maria Tereza. Începând din secolul XVI, È›ara a aparÈ›inut, succesiv, blocului otoman, blocului habsburgic, apoi blocului sovietic. De fiecare dată a încercat să se joace cu focul în blocul din care făcea parte. Aparent, doar, a ieÈ™it bine. Doar aparent. Sub Kadar, părea baraca cea mai veselă a lagărului socialist, însă cu preÈ›ul negării revoluÈ›iei din 1956 È™i al unei politici de îndatorare care a costat-o scump. Si o va costa!
SituaÈ›ia actuala nu este decât un exemplu în plus al acestei propensiuni către eroare. Statul ungar alege astăzi să se opună Europei în numele apărării interselor naÈ›ionale, ceea ce poate da impresia unei reîntoarceri la suveranitate. Dar, o dată în plus, se înÈ™eală…”
