Un roman, ajuns general al armatei maghiare, a luptat… impotriva moților lui Avram Iancu!
Localnicii vorbesc cu traditional respect despre singurul general dat de satul Beznea, comuna Bratca. „A fost om mare, maică. A luptat în război. Aşa tare o fost c-o ajuns general„, zice o bătrânică. Nimeni nu ştie însă în care război şi împotriva cui. Pentru localnici, nici nu contează.... Faptul că numele viteazului beznean apare primul pe mausoleu, e un argument în sine.
De unde sa stie oamenii din sat ca Pavel Papp de Popa şi-a început cariera în luptele din Transilvania alături de Batalionul 55 Honvezi, format si din români înrolaţi cu sperietoarea spanzuratorii în armata ungară obligati a lupta împotriva moţilor lui Avram Iancu!
Pregătit încă din anii comunistilor, (care mai „vigilenti”… n-au inghitit galusca!), monumentul eroilor satului Beznea a fost „dezvelit” abia în septembrie 2006, la împlinirea a 600 de ani de atestare documentară a localităţii. Amplasată în centrul asezarii, lângă şcoală, construcţia e placată cu numele fiilor satului căzuţi în lupte. Pe frontispiciu sunt scrise două nume: General de armată Pavel Popa (1827-1895) şi Florin Butiri (1969-1989). Dacă pe feciorul Crăciunii, căzut la Revoluţie în Bucureşti, îl ştia toată lumea, dar de generalul Popa , n-a auzit nimeni…
Ce ne-a spus el:
-„Sincer, nu ştiu ce să vă spun. Va trebui să sun bătrânii satului… Întrebaţi-l pe viceprimar, că el e din Beznea”, spune primarul de Bratca, Adrian Mateaş . „Vicele” Ionel Micula nu ştie, însă, nici el mai multe. „Profesorul Viorel Stoica, fostul director al şcolii, s-a ocupat de construcţia monumentului. El a adunat de la oameni listele cu eroii satului, dar acum nu mai este…”. Tot ce se ştie e că Popa a luptat şi murit „pentru libertate” prin Italia.Ca pe atunci, toti luptau pentru …libertate. Oricum, se presupunea ca stie mai mult ca orice alt sătean!
„Cred că o fi luptat în primul război mondial, dar nu vreau să vă mint”, spune Alexandru Suciu, reprezentantul asociaţiei agricole din sat. La fel de încurcaţi sunt şi bătrânii satului. „Ce s-o mai auzit îi că o fost general şi o murit printre străini”, zice un moş.
Omul lui Bem, erou al romanilor?
Adevărul despre generalul din Beznea a fost descoperit de arhivarul Augustin Ţărău. În lucrarea „Oameni din Bihor (1848-1918)” publicată în 1937 de profesorul Theodor Neş şi pomenit inclusiv de Nicolae Iorga, generalul apare ca „Pavel Papp de Popa”, fiu al învăţătorului Mihai, căsătorit cu Emilia Kaba.
„Într-adevăr, Pavel de Popa a luptat în Transilvania ca revoluţionar paşoptist, dar nu… pentru români, ci împotriva lor„, povesteşte arhivarul. Conform lucrării citate, „bezneanul” s-a înrolat la 21 de ani, student fiind, în Batalionul 55 Honvezi din armata sinistrului Kossuth Lajos, după declanşarea revoluţiei din 1848.
„Compus mai mult din români”, batalionul a făcut parte din corpul de grăniceri secui de circa 10.000 de oameni condus de generalul aventurier Jozef Bem, dezertor din armata poloneza si apoi din cea austriaca, racolat de Kossuth… patriotul maghiar cu care s-a refugiat in Orientul Mijlociu, unde a trecut la Islam …Pe bune, impreuna cu Bem!
Înrolat ca infanterist, Popa a luptat tot timpul împotriva austriecilor şi armatei revoluţionare a românilor ardeleni care se opuneau alipirii Transilvaniei la Ungaria. De altfel, chiar „generalu” antiroman avea să se laude, în ziarul Nagyvarad, printr-o scrisoare deschisă publicată în 1892, de alegerea făcută. „Au fost cateva batalioane în care soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri nemaghiari, momiti cu bani multi, sau inrolati cu forta, au fost români. Aşa a fost Batalionul 55 Honvezi care de la Ciucea la Turnu-Roşu a luat parte la luptele din Ardeal şi care, prin conduita si disciplina sa, a fost trupa favorită a bătrânului Bem Josef. Nu vorbesc din auzite sau citite, ci ca participant la faptele de arme ale Batalionului 55 Honvezi. Ca român, şi eu am luptat sub comanda lui Bem”, scria cătana Papp… de Popa la bătrâneţe.
Ce nu a scris, însă, este că înrolările s-au făcut sub ameninţarea spânzurătorii, că dezertările erau la ordinea zilei şi că în jumătatea de an în care au ocupat Transilvania, trupele bătrânului Bem au omorât peste 40.000 de români, au ars 300 de sate si zeci de biserici! Doar moţii lui Iancu le-au putut ţine piept, in cetatea naturală a Munţilor Apuseni…Numai cu „mauzoleuuu” nu ne-am prea lamurit! Deocamdata… (Istorii orale)
