UNGARIA ȘI FALANGA SA U.D.M.R. = REVIZIONISM (2)
Entităţi politico-administrative preconizate
„Ţinutul Secuiesc”
Ţinutul Secuiesc este, în acţiune istorico-etnografică, ţinutul din sud-estul Transilvaniei, locuit în majoritate de secui (subgrup etnic cu o conştiinţă istorică aparte, cu un anumit specific etnografic, respectiv de dialect) şi care cuprinde teritoriile fostelor “scaune” secuieşti.
Teritoriile respective se găsesc incluse în momentul de faţă în judeţele Alba, Bacău, Cluj, Covasna, Harghita şi Mureş. Astăzi, sub aspect etnico-politic, sub denumirea “Ţinutul Secuiesc” se înţelege teritoriul format din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, cu centrul la Târgu Mureş. Acest oraş a fost, pe rând, reşedinţa Scaunului Mureş, apoi a Comitatului Mureş-Turd, apoi a Regiunii Autonome Maghiare, iar în prezent este reşedinţa judeţului Mureş.
Privind harta României şi amplasarea “Ţinutului Secuiesc” în inima României readuce în memorie spărtura din “tricolorul românesc”, adulată din ignoranţă de către “poporul din stradă” la “zavera” din decembrie 1989.
Prima menţiune documentară privitoare la secui datează din anul 1116, în vremea regelui Ştefan al II-lea al Ungariei (1116-1131), când, alături de pecenegi, au format avangarda cavaleriei regatului Ungariei în bătălia de la Olsava.
Deci, de la început, secuii au fost un neam distinct de unguri! În anul 1146, secuii, alături de pecenegi, au făcut parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicaţi în luptele de pe Leitha împotriva Markgraf-ului Heinirich al II-lea de Austria.
Ulterior secuii au primit misiunea de a consolida şi apăra fortificaţiile de graniţă (ung. Gyepű, aproximativ “palisadă”) numite şi “prisăci”.
În consecinţă, comunităţile secuieşti au fost deplasate treptat, din câmpia Tisei şi Bihor, concomitent cu avansarea hotarelor regatului Ungariei, spre estul şi sud-estul Transilvaniei. Astfel, secuii au fost colonizaţi în sistemul de prisăci medieval de-a lungul graniţei de sud-est a voievodatului Transilvaniei.
În secolul al XVI-lea a fost creată Dieta Transilvaniei, în care au intrat reprezentanţii stărilor celor trei naţiuni privilegiate – ungurii, saşii şi secuii – precum şi ai religiilor recepte – romano-catolică, evanghelic-luternaă, reformată şi, mai târziu, cea unitariană.
Dietele ardeleneşti au fost ţinute în mai multe localităţi, de cele mai multe ori în oraşe sau ţârguri situate în zona centrală a Transilvaniei, pe lângă cele mai importante drumuri, în centre demografice şi economice importante. În acest sens, oraşul-cetate Târgu Mureş a ocupat un loc de frunte.
Locul de adunare a stărilor s-a stabilizat într-o oarecare măsură la Alba Iulia numai la sfârşitul secolului al XVI-lea.
Unităţile de administrare judecătorească ale secuilor din Transilvania au fost scaunele secuieşti, menţionate începând cu deceniul al treilea al secolului al XIV (initial şapte, apoi cinci, prin contopirea a Trei Scaune în unul singur).
Acestea s-au întins pe mare parte din actualele teritorii ale judeţelor Covasna şi Harghita, precum şi în partea de mijloc a actualului judeţ Mureş.
În afara acestei zone, scaunele secuieşti au cuprins şi câteva localităţi din judeţele Alba şi Cluj (între Turda şi Vinţu de Jos, ce au au ţinut de Scaunul Secuiesc al Arieşului), trei comune din judeţul Neamţ (Bicaz-Chei, Bicazu Ardelean şi Dămuc), precum şi o comună din judeţul Bacău (Ghimeş-Făget), incluse prin reforma administrativ-teritorială din anul 1968 în cele două judeţe moldovene.
În anul 1764, secuii s-au împotrivit încorporării în nou înfiinţatele regimente grănicereşti secuieşti ale graniţei militare, fiind masacraţi de trupele imperial habsburgice la Siculeni (numit şi Siculicidium).
La 1 ianuarie 1845 a fost desfiinţat judeţul Săcuieni din Ţara Românească, a cărui reşedinţă s-a aflat iniţial la Urlaţi. Numele judeţului s-a tras de la populaţia secuiască venită din Ardeal, care s-a amestecat cu românii localnici. Judeţul Săcuieni a fost împărţit între judeţele Prahova (cea mai mare parte) şi Buzău (partea de est).
În anul 1876, odată cu reforma administrativă a Regatului Ungariei, scaunele secuieşti au fost desfiinţate, iar în locul lor au fost înfiinţate patru comitate (vármegyék). În Proiectul de reorganizare a Austro-Ungariei, intitulat “Statele Unite ale Austriei Mari”, publicat în anul 1906 de Aurel C. Popovici, s-a prevăzut că “Scaunele secuieşti” urmau să contituie una din cele 15 “ţări” alcătuitoare ale confederaţiei.
În prezent, teritoriul fostelor scaune secuieşti nu are un statut administrativ deosebit de mulţimea de ţinuturi istorice româneşti, deci are administraţie publică de tip judeţean.
Refacerea „Ţării Secuilor” este o himeră, întrucât la recensământul efectuat în perioada 18-27 martie 2002, doar 532 de persoane s-au declarat că aparţin minorităţii secuilor din România.
Pentru a spori numărul secuilor, la recensământul din 2012, etnicii maghiari au fost îndemnaţi să se declare secui şi nu maghiari. Rezultatele ultimului recensământ nu prezintă care este numărul declarat al secuilor, ci doar al maghiarilor.
Din anul 2003, există o mişcare pentru a crea o regiune autonomă secuiască în această zonă, afiliată la Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic (KMAT) al minorităţilor maghiare din Slovacia, Serbia, Ucraina, România şi Croaţia, fondat în anul 2004 şi condusă de pastorul László Tőkés.
În februarie 2007, Consiliul Naţional Secuiesc – organizaţie care promovează drepturile secuilor din România – a organizat un sodaj de opinie în vederea obţinerii autonomiei fostelor scaune secuieşti, desfiinţate de autorităţile regale ungare în anul 1867.
În presă, acest sondaj de opinie a fost uneori prezentat în mod greşit drept “referendum”, fără să fi fost referendum real. Autorităţile române au declarat că acest fapt nu ar fi ilegal, dar este “la limita extremă a legii” (organizarea şi desfăşurarea referendumului putând fi reglementate doar prin legi organice, conform Constituţiei României). Aceeaşi poziţie a avut-o toată aşa-numita clasă politică din România, inclusiv UDMR.
La 1 iunie 2011, în Bruxelles s-a deschis Biroul de Reprezentanţă al Scaunelor secuieşti, cu sediul în “Casa Regiunilor Maghiare”. La 2 iunie 2011, europarlamentarii UDMR au organizat o recepţie în clădirea Parlamentului European din Bruxelles. Ministrul român de externe, Teordor Baconschi, a explicat că la Bruxelles se înregistrează numai unităţi territorial-administrative existente şi recunoscute ca atare. El a reamintit că MAE român a cerut ca niciun oficial ungar să nu participe la evenimentul de inaugurare a Reprezentaţiei “Ţinutului Secuiesc” şi a convocat ambasadorul Ungariei, căruia i s-a transmis un mesaj, astfel încât autorităţile de la Budapesta să ia notă de rezerva fermă a părţii române.
Poziţia mai hotărâtă a autorităţilor române a determinat trecerea în defenşivă a iniţiatorilor proiectelor vizând “Ţinutul Secuiesc”, explicând că ei nu îşi doresc independenţă, ci doar autonomie.
Presa a informat că, la ultimul mars pentru susţinerea autonomiei, “Marele mars al secuilor” (octombrie 2013), au participat peste 100000 de persoane, printre mesajele transmise numărându-se: “Vrem autonomie, nu independenţă”, “Ţinutul Secuiesc, cealaltă faţă a României”; “România este şi ţara noastră”, “Autonomia nu înseamnă independenţă, înseamnă eficienţă”.
UDMR, prin Kelemen Hunor, fost vicepremier şi fost ministru al culturii în guvernul României, a prezentat oficial Guvernului român proiectul de autonomie pentru “Ţinutul Secuiesc”.
Potrivit proiectului, ţinutul va avea preşedinte şi propriul patrimoniu. În art. 1 al proiectului se stipulează: “Ţinutul Secuiesc se constituie ca o regiune autonomă având personalitate juridică în cadrul statului unitar şi indivizibil România şi va cuprinde judeţele Covasna, Harghita şi Mureş”.
Partium
Partium (Partium Regni Hungariae, în traducere “partea regatului Ungariei”) se referă la teritoriul din afara Transilvaniei propriu-zise, recunoscut în anul 1541 de sultanul Soliman Magnificul ca aparţinând principelui Ioan Zapolya, pretendent al coroanei regale a Ungariei în contra împăratului Ferdinand.
În anul 1570, prin Tratatul de la Speyer, fiul lui Ioan Zapolya, Ioan Sigismund Zapolya, a renunţat la pretenţiile regale şi s-a numit în continuare “Transilvaniae et partium regni Hungariae princeps”, adică principe al Transilvaniei şi al părţii din Regatul Ungariei. Titlul de principe i-a fost recunoscut deopotrivă de sultan şi de împărat.
Partium a fost contituit iniţial din comitatele Maramureş, Solnocul Interior, Crasna, Bihor, Ţara Chioarului, Banatul de Severin şi Zarandul de est. Regiunea Partium a fluctuat în timp şi a fost ocupată în mare parte de trupele Imperiului Otoman în anul 1660, dar a revenit la Transilvania la sfârşitul secolului. În secolul XVIII (în Marele Principat al Transilvaniei) zona Partium s-a redus la comitatul Solnocul Interior, comitatul Crasna, ţinutul Chioar şi o porţiune din comitatul Zarand. Prin reorganizarea administrativă a Regatului Ungariei de la mijlocul secolului XIX, teritoriul numit Partium a fost încorporat în regat.
Prin Tratatul de la Trianon din anul 1920, regiunea Partium a fost divizată între Regatul României, Cehoslovacia şi Ungaria. Astăzi, denumirea de Partium se referă la teritorii din actualele judeţe Arad, Bihor, Caraş-Severin, Maramureş, Satu Mare, Sălaj şi Timiş din România, din judeţul Hajdu-Bihar din Ungaria şi din regiunea Transcarpatia din Ucraina.
Pentru înfiinţarea regiunii “Partium” a strâns semnături Partidul Popular Maghiar din Transilvania. În concepţia liderilor acestui partid, regiunea respectivă ar urma să cuprindă judeţele Bihor şi Satu Mare, dar şi o parte din judeţele Sălaj şi Maramureş.
Deputatul UDMR Attila Cseke a susţinut că regiunea “Partium”, cu centrul la Oradea, ar trebui să apară pe noua hartă a României, întrucât este o entitate cu cultură şi istorie, cu criteriul geographic foarte clar, despărţită de Cluj prin Piatra Craiului. De altfel, la sfârşitul lunii ianuarie 2013, filialele bihorene ale celor cinci partide parlamentare au semnat o declaraţie comună în care au acceptat să acţioneze unitar pentru o regiune cu capitala la Oradea.
Caii troieni “mânaţi” din Germania şi Ungaria
În Germania există indicii privind reactivarea unei “Coloane a V-a” în ţările cu minoritate germană, iar pe forumurile de comunicare circulă mesaje transmise în scopuri propagandistice, secesioniste.
Cercuri din această ţară ajută Ungaria în realizarea pretenţiilor ei revizioniste şi sprijină de la distanţă divizarea României. Din nefericire, pe lângă etnicii germani sau unguri sunt şi români care nu se sfiesc să pună umărul la dezmembrarea României.
Pe coordonatele separării Transilvaniei şi Banatului de România au fost create mai multe organizaţii, ligi, dintre care se evidenţiază: Liga Transilvania-Banat, Liga “Transilvania Democrată” şi Asociaţia “Drum Nou” (Neuer Weg).
Liga Transilvania-Banat
Această “ligă” a fost creată în martie 2002 de către Sabin Gherman (absolvent al facultăţii la Craiova, în capitala Olteniei!) autodeclarat “român”, dar duşman al românilor de dincolo de Carpaţi.
Acest individ a ieşit în lumina reflectoarelor prin articolul “M-am săturat de România”, fiind folosit de către cei interesaţi pentru a argumenta că dezmembrarea României este cerută nu numai de către minorităţile etnice din Transilvania, ci şi de către românii neaoşi de acolo.
Înfiinţarea mişcării a fost contestată de mai multe partide politice, pe motiv că Sabin Gherman ar dori separarea Transilvaniei de România. La jumătatea lunii octombrie 2002, Sabin Gherman a depus, la Tribunalul Municipiului Bucureşti (TMB), actele de înregistrare a “Ligii Transilvania-Banat” ca partid politic, însă a fost refuzat de instanţele bucureştene şi a chemat în judecată statul român la CEDO. În martie 2004, Liga Transilvania-Banat a fuzionat cu Partidul Popular Creştin (în acel moment Liga avea 28000 de membri!).
În prezent, Sabin Gherman face propagandă antiromânească, secesionistă, la posturile de televiziune “Transilvania life” şi “Look TV”, patronate de Arpad Paszkany. Pentru el, doar românii ardeleni (de fapt “ardelenii români”, fiindcă în viziunea lui, “ardelenii reprezintă un popor”) sunt de calitate superioară, românii din alte zone fiind “resturi”, în sensul de deşeuri. Conform teoriilor acestui “ardelean”, oltenii, moldovenii, dobrogenii şi bucureştenii (numiţi zeflemitor “mitici”) sunt inferiori celor din Ardeal şi Banat, fiindcă nu au avut cinstea să se “civilizeze” sub ocupaţia austro-ungară şi nici onoarea să slugărească ungurilor care-i umileau şi persecutau pe românii transilvăneni.
Liga “Transilvania Democrată”
Liga a fost înfiinţată, potrivit fondatorilor acesteia, pe fondul îngrijorării resimţite privind pierderea treptată a identităţii de “transilvănean”, precum şi ca o consecinţă a aplicării unei asimilări şi omogenizări cu urmări nefaste asupra rânduielilor locale multiseculare. Principalul scop al Ligii este “de a păstra cât a mai rămas din identitatea membrilor ei, legitimate în mod evident de multiculturalismul local, religii, tradiţii, istorie şi geografie regională foarte diferite de restul ţării”.
Printre fondatori se numără şi un anume Mircea Dăian, maghiaro-sas, fost tâmplar din Mediaş, care a stat mai mulţi ani în Germania, apoi s-a întors în Transilvania, aducând cu el un steag al „Transilvaniei independente”, cu care face propaganda secesionistă şi revanşardă.
Membrii Ligii percep “transilvanismul” ca un fenomen cultural, economic şi social, întrucât o mare parte a societăţii din “regiunea transilvană” resimte o presiune continuă din partea “centrului”.
Aceştia şi-au propus să promoveze o perspectivă asemănătoare şi pentru alte regiuni din România, respectiv Banat, Oltenia, Dobrogea, Bucovina şi chiar Moldova şi Muntenia. Ei cred că autonomia nu va putea fi obţinută doar de secui, sau de maghiari, iar la obţinerea autonomiei ar trebui să se implice şi românii, alături de unguri şi saşi.
Mircea Dăian, care se pretinde om de afaceri fiindcă are o firmă minusculă care construieşte case de lemn, administrează o pagină de Facebook unde propagă “transilvanismul” prin diverse obiecte promoţionale (brelocuri, tricouri, steaguri, autocolante), iar lozinca lui este „Autonomie pentru Ardeal!”.
Acesta este prezent la acţiuni cu caracter revizionist, alături de iredentiştii unguri. De asemenea, propagă în mod violent “independenţa” Transilvaniei, agitând la competiţiile sportive la care participă ca spectator aşa-zisul “steag transilvănean”, confecţionat în Germania, precum şi alte însemne cu mesaje “transilvaniste”, secesioniste. Pe “Steagul Transilvaniei” culorile Tricolorului românesc sunt inversate, iar vulturul german domină centrul (semantic sinonim controlului). Cele 7 oraşe transilvane, vizate de secesionişti sunt simbolizate de 7 turnuri/cetăţi (precum în stema principilor din familia Bathory)
Asociaţia “Drum Nou”
În luna martie 2013, în Făgăraş a luat fiinţă “Asociaţia Neuer Weg” (Verein Neuer Weg). Aceasta are drept scop declarat protecţia mediului înconjurător, a patrimoniului construit, a drepturilor civile, a valorilor regionale şi europene. În conducerea asociaţiei se află câţiva saşi veritabili, precum şi doi saşi încuscriţi cu români, Willy Schuster (jumătate maghiar, jumătate sas) şi Erwin Albu (amestecat). Ascociaţia patronează site-ul “Neuer Weg” (“Drum nou”), urmaş al cotidianului apărut în 13 martie 1949 la iniţiativa Comitetului Antifascist German. Publicaţia respectivă susţine aşa-numita doctrină a “transilvanismului”, deci dezmembrarea României, publicând articole cu tentă antiromânească şi regionalist-extremistă.
Aşa-zişii “transilvanişti” agită spiritele pentru desfacerea României în “regiuni istorice”, la loc de frunte punând Transilvania.
Ultima întilnire publică a acestora a avut loc la Sibiu, în 28 decembrie 2013, iar româno-ungarul Willy Schuster a adoptat următorul slogan cu referire la Transilvania: “Ne luăm ţara înapoi!” (Visszavesszük az országot!!! / Wir hole nuns unser Land zurück!!!). Acest slogan apare şi pe pagina de Facebook a lui Sabin Gherman, precum şi pe alte pagini revizioniste, care au instituit titlul de “ardeleanul anului” pentru autonomişti, revizionişti sau secesionişti. Cei doi româno-germani, Erwin Albu şi Willy Schuster, promovează la vedere o politică având drept ţintă dezmembrarea României, întrucât poartă cu ei acelaşi steag pe care-l poartă si reprezentantul Ligii “Transilvania Democrată”.
Observăm că mulţi îşi doresc ca România să aibă soarta Iugoslaviei.
Dacă nu suntem vigilenţi şi ne pierdem energia în tot felul de dispute politice interne ineficiente şi inutile, dorinţele inamicilor României s-ar putea îndeplini cândva…
Raţiunea trebuie să fie trează… nu adormită. Altfel, apar monştrii…
Prima parte aici: UNGARIA ȘI FALANGA SA U.D.M.R. = REVIZIONISM (1)
Autor: Romică-Adrian VLAD
Sursa: amosnews.ro
