UNPR, partidul condus de ex-PSD-isti (1)
Liderii, imnul si ideologia!
1 mai Bucuresti, zi simbolic aleasa pentru lansarea oficiala a unui nou partid in Romania, o tara aflata in cea mai crunta criza din existenta sa. O constructie tipica a laboratoarelor specializate din spatele usilor inchise ale Puterii. UNPR, cu radacini necontestat de bine infipte in comunism, a adunat sub umbrela deschisa de Cotrocenii lui Basescu, o parte din yes-manii lui Ceausescu, via Iliescu cu scop final, Basescu.
O denumire pe masura visului societatii socialiste multilateral dezvoltate, Uniunea Nationala pentru Progresul Romaniei (UNPR), isi are baza in trei politruci definitorii, fosti vicepresedinti si evident fosti ministri in ultimele guvernari PSD.
Rezerva de cadre activata de Basescu
Se spune ca “un ofiter ramane activ toata viata”, el nedezmintindu-se decat odata cu stergerea din evidentele populatiei.
Partidul initiat aproape simultan cu plecarea lui Gabriel Oprea din PSD (ianuarie 2009), a aspirat pe ultima turnanta, dupa Alegerile prezidentiale din noiembrie, tot ce s-a putut: doveditii, suspectatii, nemultumitii si refulatii partidelor din opozitie, ajungandu-se pe 20.04.2010 sa fie recunoscut oficial de Tribunalul Bucuresti.
Asa ca, UNPR se lanseaza public, de Ziua Muncii, in Piata Revolutiei, melodia aleasa ca imn oficial fiind „Noi suntem romani” (alegere deloc intamplatoare), ultimul vers continand si ideologia de baza a partidului “…Noi suntem urmasi de-ai lui Traian”.
Autodefinit ca partid de centru-stanga, UNPR inseamna, dupa unii, o reinventare politica a celor patru lideri (Oprea, Ontanu, Diaconescu si Sarbu), lideri care au reprezentat, in ultimii opt-noua ani, baloabe bine umflate ale PSD si nu o data motiv de atacuri mediatice din partea PDL. Dupa altii insa, UNPR e doar o plasa, o fundatura politica in care vor esua definiv membrii unei clase politice fara onoare, care au confundat ideologia cu interesul financiar personal si de clan.
Gabriel Oprea, Marian Sarbu, Cristian Diaconescu si Neculai Ontanu sunt primii patru in ierarhia care va fi semioficializata la o conferinta extraordinara a UNPR, pana la consfintirea lor in functii, undeva in toamna.
Primii trei au fost in mai multe randuri ministrii PSD, al patrulea fiind unul dintre primarii social-democrati cu scorurile electorale cele mai bune in Capitala (asta nu doar individului cat mai ales sprijinului imens acordat de infrastructura PSD).
Gabriel Oprea – presedinte executiv
S-a speculat mult pe seama faptului ca liantul apropierii dintre Gabriel Oprea ºi PD-L ar fi fost Elena Udrea (vreo legatura directa cu alegerea imnului stiute fiind adoratiile domniei sale legate de “urmasii lui Traian, ai lui Traian Basescu”?). Dincolo de zvonuri, Oprea si Udrea au o relatie apropiatã construita cu ajutorul lui Dorin Cocos, sotul ministrului Dezvoltarii si Turismului, cel care a fost partener de afaceri cu ministrul Apararii la inceputul anilor 2000. Ascensiunea lui Gabriel Oprea de la plutonier de intendenta la omul politic si implicit de afaceri cu statul, devenit prea devreme prefect, ministru, profesor universitar, conducator de doctorate, avansat de Traian Basescu la cel mai inalt grad din Armata Romana, cel de general, a fost una fulminanta. In campania electorala din 2004, Traian Basescu facea urmatoarea declaratie: „Din mafia personala a lui Adrian Nastase fac parte Eugen Bejinariu, Ionel Blanculescu si Gabriel Oprea, oameni care sunt condusi din umbra de cuplul Petrache-Bittner“. Acum, „mafiotul perso¬nal“ al lui Nastase, Gabriel Oprea, a ajuns Ministrul Apararii, dupa ce s-a vrut seful Politiei. Cu girul aceluiasi Traian Basescu. Deloc in¬tamplator, „mafiotul“ Oprea este foarte apropiat de Elena Udrea, muza prezidentiala. Care Elena Udrea este sotia lui Dorin Cocos, partenerul „cuplului Petrache-Bittner“, cel care, conform lui Basescu, conducea, „din umbra“, „mafia personala a lui Adrian Nastase“.
Scos in fata ca ctitor al UNPR, Oprea va fi totusi numarul doi, in calitatea sa presedinte executiv, intr-un triumvirat de …presedinti.
Insailand pe scurt, Oprea, numit politic de catre PSD in functia de prefect al Capitalei, a protejat afacerile pe atunci primarului PD L Traian Basescu. Intr-o conjuctura politica pe care Adrian Nastase inca si-o mai reproseaza, Oprea ajunge ministru al Administratiei, un fotoliu (Min. Interne) de pe care mai sterge praful cateva zile (doar pentru doua saptamani), in penibila formula PDL-PSD. Este mazilit de propriul partid pentru sfidarea si afrontul adus PSD cu promovarea in MAI a unor persoane personaje considerate la acea vreme ca fiind prea apropiate de Traian Basescu. Curand toate acele personaje s-au regasit ori s-au identificat cu “grupul independentilor”.
“Saltul” in grade si in functii a lui Oprea arata ca raspalata basesciana este o realitate, iar prin lansarea noului partid, ambitiile imense ale acestuia de a recupera electoratul de stanga si probabil implinirea tintei – dictator luminat (citat din Udrea).
Marian Sarbu – ideolog?
Fost sindicalist, Sarbu a abandonat miscarea sindicala tocmai atunci cand era mai mare nevoie de lideri adevarati – dezertand spre mierea Puterii. El a facut parte din cei care au ingropat sutele de mii de locuri de munca ale romanilor.
A condus Ministerul Muncii atat in Guvernul PSD Adrian Nastase, cat si in Guvernul PDL-PSD Emil Boc pe post de curea de transmisie.
Plecarea sa din PSD a intervenit dupa ce, ofertat de Boc sa continue ministeriatul (autodenumindu-se la plecarea din PSD coautor si sustinator al actualei si controversatei legi a salarizarii) cu sprijin direct de la PD-L. Marian Sarbu este nu doar principalul autor al programului politic al UNPR, ci si cel care va avea rolul principal in a prelua de la PSD traditionalele relatii cu sindicatele.
Cristian Diaconescu, doar presedinte de onoare
Al treilea presedinte al UNPR, cel de onoare, este Cristian Diaconescu. Despre Cristian Diaconescu nu prea poti vorbi despre onoare ci doar de interese. A fost multi ani la varful conducerii PSD si nu a lasat nici macar o “dara”. S-a ocupat de zona de “onoare” fiind cel care ar fi trebuit de pe functia sef al “integritatii si onoarei” sa faca curat, sa nu lase baronii din PSD se sufoce tara, si mai ales sa fi salvat acel 2004, anul prabusirii social-democratiei in Romania.
Cea mai inalta pozitie publica, aceea de ministru al Justitiei a “prins-o” in timpul guvernarii Nastase ca mai apoi, tot in calitate de PSD-ist a ajuns ministru al Externelor in Cabinetul Boc nr.1.
A plecat din PSD dupa Congresul din 20 februarie unde a candidat la presedintie, singur si impotriva tuturor, fara a fi in stare sa explice de ce a renuntat cu zambetul pe buze (la propriu) la aceasta candidatura. Gestul sau, zace si acum in circumstante tulburi legate de o asa-zisa monitorizare a lui de catre o grupare din PSD. Aceasta filmare, o lucratura tipica serviciilor speciale (a fost anuntat in presa de o “lucratoare” de exceptie: Floriana Juncan), cu destinatie precisa spre noile varfuri PSD -iste dar care nu a fost confirmata. Greseala tactica, scenariul penibil cu toata “patima” si “supararea” lui Diaconescu fiind mult prea repede ingropate. Nehotararea sa se reflecta de altfel si in functia primita si cu siguranta se va vedea pe parcursul “carierei sale” politice.
Generalul Neculai Ontanu, secretar general
Grupul de conducere al UNPR se compara cu o cunoscuta butada. Cei patru ofiteri superiori (cu inalte functii de evanghelisti in grupul independentilor), sunt in realitate trei din care doi generali (vizibili) Oprea si Ontanu. Deci al patrulea om din ierarhia UNPR este Neculai Ontanu, general ca si Oprea, functia pe care o va ocupa fiind cea de …secretar general.
Potrivit unor informatii din interiorul noului partid, Ontanu si-a luat in serios activitatea specifica noii functii, intrand in teritoriu pentru racolare (balta PSD are …pesti) punand deja in functiune organizatii ca cea de Tineret si cea de Femei.
El a fost exclus din PSD in octombrie 2009, dupa ce a anuntat ca sprijina candidatura lui Traian Basescu la prezidentiale. Ontanu a mai avut intre martie 2006 si 2007, o perioada in care a activat ca independent, el demisionand din PSD, aplicand o strategie electorala de indecizie si oscilare, pe manipularea electoratului PSD ist.
Relatiile dintre cei patru fosti presedisti au nascut, din partea adversarilor politici, mai multe apelative. Social-democratii le spun autointitulatilor independenti, fie traseisti, fie tradatori.
Despre UNPR unii spun ca ar fi „partidul lui Basescu”, faptul ca doi dintre membrii marcanti ai formatiunii sunt generali i-a adus denumirea de „partidul generalilor”, iar altii afirma ca “ar fi creat la comanda unor entitati non-politice”, posibil din sfera serviciilor secrete (asta sa fie rezerva de cadre a serviciilor secrete?!)
Celor patru lideri ai UNPR li se vor adauga opt vicepresedinti, cei mai multi dintre ei fiind din randul celor 25 de parlamentari (19 deputati si sase senatori): Eugen Nicolicea, Liviu Campanu, Valeriu Steriu, Ioan Munteanu, Sorin Chivu, Ovidiu Marcuteanu, Vasile Nedelcu.
