„V-ați hotărît unde și ce să băgați în urnă?”
Ce face fetele? Ce face procențeii mei? Cum suportați incertitudinea probabilistică?
Dar vulnerabilitatea sistemică? Dar suspansul și distracțiunea electorale?
V-ați hotărît unde și ce să băgați în urnă? Și în cine?
Nu-i așa că sînteți entuziasmați de proximitatea momentului în care veți putea să vă exercitați dreptul constituțional și moral și etic și civic de penetrare virtuală pe bază de act volitiv electoral?
Cît simbolism în acest gest civic necesar. Unii cu unii, alții cu altul.
Și voi cu dorința de exprimare a unor emoții necesare pe bază de vot. Parcă vă și văd. Dați buletinul. Semnați pe fișă. Primiți hîrtiile de vot și ștampila. Dați perdeaua la o parte. Intrați în cabină. Trageți perdeaua la loc.
Sînteți în acel spațiu cvasi-sacru, în acel altar al exprimării intime și ascunse. Și vă dezlănțuiți. Doamne, ce vă dezlănțuiți.
Vă intuiesc cît de tare strîngeți ștampila în mînă, pînă vi se albesc deștele de emoție.
White knuckles, cum ar zice Roger Waters, dragul de el. In quiet desperation, knuckles white upon the slippery rail. The Final Cut. Mare album. Imens album.
Și strîngeți ștampila pînă țîșnește zeamă de coadă de lemn din ea. Și îi frigeți un vot de se cutremură cabina, urna, clădirea secției de votare.
Concomitent, însoțiți gestul fizic violent cu niște cuvinte bine alese, conținînd diverși sfinți Dumnezei și alte imprecații, la alegere. Și gata. V-ați eliberat. V-ați ușurat. Fizic v-ați ușurat.
Evident că știți că e un gest inutil, care conține doar multă emoție și transfer psihanalitic și prea puține consecințe. Împăturiți frumos buletinul de vot. Lingeți ștampila de sînge. Descleștați degetele. White knuckles. Southampton Dock. They disembarked in 45, and no-one spoke and no-one smiled, there were too many spaces in the line.
Ah, ce versuri. Ah, ce muzică. Dați perdeaua la o parte. Zîmbiți la cei din cameră.
Rostiți din nou aceleași cuvinte în gînd, fără să dați zîmbetul la o parte.
Băgați buletinele împăturite în urnă. Sfinții și Dumnezeii și… Predați ștampila. Primiți înapoi buletinul de identitate. Spuneți în mod fățarnic La revedere. Vi se răspunde la fel de fățarnic. Părăsiți camera. Treceți pe lîngă jandarm.
Părăsiți clădirea. Afară e cald. Afară e frig. Afară e dimineață. Afară e seară. Afară e soare. Afară plouă. Afară e urban mare. Afară e rural. Afară e Mizil. Afară e Brașov. Afară e Telega. Afară e Sectorul 6. Nu contează.
Nu contează că sînteți tînăr, bătrîn, femeie, bărbat, al treilea sex, sănătos, bolnav, sărac, bogat, deștept, prost.
Nu contează nimic. V-ați ușurat. V-ați ușurat degeaba. Ah, ce v-ați ușurat. Nu contează nimic. Nu contează nimic.
White knuckles upon the slippery rail. In quiet desperation.
Autor: Mirel Palada
Sursa: facebook.com
