VA REPETA OBAMA in SIRIA, GRESEALA lui BUSH DIN IRAK ?

John MacArthur, director Harper's magazine: Trebuie să ne aducem aminte că adevăratul casus belli (motiv de război) al primului război din Golf a fost… respectarea drepturilor omului. Cea mai mare parte a oamenilor politici ar fi refuzat aprobarea unei operaÅ£iuni militare in Irak al cărui singur scop era vânarea lui Saddam Hussein. Au aprobat-o doar pentru că ÅŸi-au zis: ,,Saddam este un nou Hitler. Ucide copii,e rasist, trebuie să îl anihilăm.Dar si pentru ca  cetăţenii americani începuseră să comenteze: ,,Merită să apelăm la arme pentru a elibera o serie de puÅ£uri de petrol aparÅ£inând unei mici oligarhii a familiei Al-Sahabi, care este la puterea acestei ţări cel puÅ£in din secolul al XVIII lea? Trebuie să existe o soluÅ£ie mai bună! Mai bine să fie aplicate sancÅ£iuni. Până la urmă Saddam Hussein este monstru numai pentru noi, noi am creat acel monstru! Să mai aÅŸteptăm un pic…”

 

Kristina Borjesson: Cum se face că propaganda este întotdeauna atât de eficace?  VorbiÅ£i-ne despre canalul de televiziune Fox [principalul canal de ÅŸtiri din SUA], de maniera în care tratează războiul ÅŸi despre ascensiunea sa fulgerătoare la o asemenea audienţă… John MacArthur: Cred că s-a cam exagerat influenÅ£a acestui canal de televizune. Fox este circ. Acelea nu sunt emisiuni de ÅŸtiri, ci spectacol. Nu este deloc o sursă viabilă. Cei care cred minciunile lor, cred de fapt niÅŸte informaÅ£ii ce provin din surse îndoielnice. Înainte, acest canal de televiziune nu avea o audienţă atât de mare, dar acum, când audienÅ£a sa a crescut, ar putea fi acuzat că este responsabil de principalele dezinformări din această Å£ară.

Am putea spune că Fox este un simptom al ceea ce este putred la nivelul mass-mediei americane, dar nu el este cauza.  Nu a făcut decât să bată toba pentru autorităţi. În cazul ÅŸtirii sordide privind închisoarea Abou d’Ghraib, i-au trebuit cincisprezece zile până a difuzat ÅŸi imagini. SoldaÅ£ii americani din cadrul serviciilor de informare ÅŸi poliÅ£iei militare precum ÅŸi civili antreprenori au maltratat ÅŸi torturat deÅ£inuÅ£i din închisoarea Abou Ghraib din Irak.

Fotografiile arătă prizonieri goi, constrânÅŸi să adopte tot felul de poziÅ£ii umilitoare în timp ce temnicierii lor făceau semnul victoriei. Dan Rather era în posesia acestor imagini, dar le-a făcut publice numai după 15 zile, declarând: ,,Dezvăluim aceasta pentru că nu avem de ales. Le divulgăm, nu pentru că ar fi de datoria noastră, nici pentru că datorăm aceasta poporului american ÅŸi întregii lumi, ci pentru că ÅŸi altcineva se pregăteÅŸte să o facă. Fotografiile vor apărea în curând pe Internet.” Dan Rather s-a comportat ca un laÅŸ.

Kristina Borjesson: Cum se face că în primul război din Golf, CNN a fost singurul canal de televiziune autorizat să trimită reporteri la Bagdad? John MacArthur: Åžtim că CNN-ul a ajuns la o înÅ£elegere cu Saddam Hussein. Ei i-au spus: ,,DaÅ£i-ne autorizaÅ£ia de a rămâne ÅŸi puteÅ£i fi siguri că ceea ce aveÅ£i de spus se va face auzit în întreaga lume. Dar va trebui de asemenea să raportăm ÅŸi despre ceea ce vedem, pe cât posibil. Însă despre asta vom negocia mai târziu. ”CNN a încheiat un acord pentru a putea instala un cablu telefonic între Bagdad ÅŸi Iordania. Pentru acest canal de televiziune înÅ£elegerea nu reprezenta decât o afacere comercială, nimic mai mult. Pentru Saddam Hussein însă, era o decizie politică. Acesta din urmă ÅŸi-a dat seama că era în interesul lui ca mesajul să-i fie difuzat în întreaga lume ÅŸi Ted Turner a fost suficient de ÅŸiret în a-i oferi serviciile sale.

Kristina Borjesson: Imaginea pe care o prezentaÅ£i este extrem de sumbră. AÅŸadar nu există în America nimic care să încurajeze ÅŸi să susÅ£ină  apariÅ£ia jurnalismului de calitate, care  să fie combativ ÅŸi facă investigaÅ£ii reale… Care a fost adevăratul motiv pentru care a început acest război, după părerea d.voastră? John MacArthur: Cred că acest război a fost declanÅŸat pentru că anumiÅ£i consilieri politici ai lui George Bush l-au făcut să creadă că era o modalitate bună pentru a fi reales. După 11 septembrie, trebuia să arate că avea teroriÅŸtii în colimator.Din pacate, americanii nu fac prea bine diferenÅ£a dintre ,,arabi” ÅŸi ,,teroriÅŸti”… Era aÅŸadar suficient să invadeze Irakul susÅ£inând că Irakul era un cuib de teroriÅŸti, pentru ca mulÅ£imea să înghită momeala. Declarând război, Bush a lăsat impresia că este puternic.  Ideologii administraÅ£iei sale, ca Paul Wolfowitz, au profitat de asta pentru a-ÅŸi lansa experienÅ£ele nebuneÅŸti de reformă în Orientul Apropiat. (Fost secretar de stat al Apărării ÅŸi preÅŸedintele Băncii mondiale, Paul Wolfowitz este un persoanj cheie în neoconservatorismul american. Potrivit unui articol publicat în Christian Science Monitor cu titlul ,,Neocon 101” ,,neoconservatorii consideră că Statele Unite nu ar trebui să ezite să facă uz de puterea lor de neegalat – chiar daca va trebui să se recurgă la forţă – pentru a-ÅŸi promova valorile în întreaga lume”.) Nu ÅŸtiu câÅ£i dintre ei credeau sincer că vor putea … introduce democraÅ£ia în regiune. Woodrow Wilson a fost cel care a lansat primul această idee, în 1919; ea mi se pare azi la fel de grotească, cum era cu siguranţă ÅŸi atunci. Cu toate acestea, în Statele Unite ideea continuă să aibă susÅ£inători. Suntem calviniÅŸti ÅŸi Calvin vorbea despre ,,poporul ales”. Suntem convinÅŸi că acel popor ales suntem noi, că avem un rol de îndeplinit pe Pământ, că misiunea noastră este de a instaura democraÅ£ia în toată lumea, de a reda lumina ÅŸi libertatea păgânilor.  Am impresia că Wolfowitz chiar credea că ar fi posibil. AlÅ£ii sunt mai cinici: ,, Dacă asta vă va uÅŸura conÅŸtiinÅ£a, vom pretinde că obiectivul nostru este de a instaura democraÅ£ia în Irak. Dar ceea ce ne interesează pe noi cu adevărat este ca omul nostru să fie reales în 2004, ÅŸi dacă punem în funcÅ£iune mecanismul de propagandă, va fi mai uÅŸor.” Aici se iluzionau.  Au crezut că va fi uÅŸor. A fost, dar numai până la un anumit punct…

Kristina Borjesson: Care a fost firul logic care a condus la acest război? John MacArthur: Nu există fir logic… Irakul parera o Å£intă uÅŸoară, ÅŸi în plus era în concordanţă cu interesul pentru petrol, cu dorinÅ£a de a-l înlătura pe Saddam Hussein  Iată-i aÅŸadar plecând urechea la ceea ce prietenii lor din Congresul NaÅ£ional Irakian le repetau cu obstinaÅ£ie: ,,Va fi uÅŸor, genial, de altfel îl avem pe Chalabi în mânecă.” (Ahmad Chalabi, liderul Congresului NaÅ£ional Irakian, a fost candidatul favorit al Pentagonului la conducerea Irakului, însă a căzut în dizgraÅ£ie în urma unor acuzaÅ£ii de spionaj în favoarea Iranului.) La aceea vreme era omul momentului ÅŸi poporul american îl adora, din cauză că Saddam era personajul negativ din poveste.   Felul în care mass-media s-a comportat chiar înainte de cel de-al doilea război din Golf ÅŸi de invazia Irakului este demn de dispreÅ£. Mass-media americană a înghiÅ£it ÅŸi a amplificat absolut toate minciunile administraÅ£iei Bush, începând cu conferinÅ£a de presă care a avut loc la 7 septembrie 2002. În acea zi, însoÅ£it de Tony Blair, George Bush a vorbit despre un nou raport al AIEA (AgenÅ£ia internaÅ£ională de energie atomică) conform căruia Saddam Hussein avea să creeze o bombă atomică în numai ÅŸase luni. Însă acest raport nu a existat niciodată. Foarte puÅ£ini jurnaliÅŸti au semnalat acest lucru la vremea respectivă, deÅŸi subiectul ar fi fost o bombă mediatică: „PreÅŸedintele a citat un raport imaginar, avertizând asupra iminenÅ£ei unui holocaust nuclear.” Dar nimeni din presă nu a pomenit nimic despre această minciună sfruntată. Primul articol serios în care se dezvăluia faptul că acest faimos raport este o scorneală n-a fost publicat decât trei săptămâni mai târziu în Washington Times.Articolul, intitulat ,,Raportul citat de Bush nu există: AIEA neagă raportul referitor la armele irakiene,” a fost publicat pe data de 27 septembrie 2002. În decursul celor două săptămâni care au urmat până la decizia Congresului de a aproba invazia Irakului ÅŸi de a-i acorda undă verde lui Bush, presa a continuat totuÅŸi să publice poveÅŸti înspăimântătoare despre armele irakienilor. uU exemplu tipic de propagandă: Autorii citează un membru eminent al administraÅ£iei Bush, fără îndoială vicepreÅŸedintele Dick Cheney: „Dacă vom aÅŸtepta prea mult pentru a descoperi arma încă fumegând, nu va mai ieÅŸi fum din ea, ci o „ciupercă” nucleară”.Nici că se puteau prezenta lucrurile într-un mod mai terifiant…Dar minciuna nu se opreÅŸte aici. În timpul perioadei cruciale dintre 17 septembrie ÅŸi 12 octombrie 2001, presa americană nu a miÅŸcat nici un deget pentru a opri avalanÅŸa de absurdităţi. În cercurile mediatice din Washington ÅŸi din New York se instalase o atmosferă de obedienţă plină de frică ÅŸi panică. JurnaliÅŸtii nu reuÅŸeau să mai facă deosebirea între ceea ce era adevărat ÅŸi ceea ce era fals ÅŸi preferau să păstreze linia oficială. Unii reporteri au făcut chiar exces de zel, amplificând anumite elemente în sensul versiunii oficiale. O scorneală de impact: „armele de distrugere în masă”. Un alt aspect important: formularea „arme de distrugere în masă” este demnă de Orwell. PreÅŸedenÅ£ia americană a utilizat în mod deliberat această expresie goală de sens pentru că astfel putea pune în aceeaÅŸi oală bomba atomică, armele chimice ÅŸi armele biologice. În presa americană aproape nimeni nu ÅŸi-a bătut capul să menÅ£ioneze diferenÅ£a care există între cele trei. Până pe 12 octombrie 2002 sperietoarea numărul unu utilizată de administraÅ£ia Bush a fost ameninÅ£area cu un atac nuclear ÅŸi faptul că Saddam Hussein ar fi fost pe punctul de a fabrica bomba atomică.  Åžtiau foarte bine că dacă s-ar fi aflat că povestea cu armele nucleare este o invenÅ£ie, singura lor  ÅŸansă era să semene confuzie. Continuând să vorbească despre arme de distrugere în masă, cei mai mulÅ£i oameni ar fi crezut că se referă tot la bomba atomică. Åži exact aceasta s-a ÅŸi petrecut.      

Kristina Borjesson: Dvs. îmi spuneÅ£i că această minciună privind raportul AIEA s-ar fi putut verifica destul de repede. Prin ce miracol aÅ£i reuÅŸit acolo unde toÅ£i ceilalÅ£i au dat greÅŸ?

John MacArthur: A fost suficient să citesc ziarele ÅŸi să ciulesc urechea când unul dintre colegii mei de la Harper a afirmat: „Åžtii, raportul AEIA nu există!” Am făcut apoi legătura cu ceea ce spunea Scott Ritter, fost inspector pentru dezarmare în cadrul ONU, cu privire la capacităţile nucleare ale Irakului: „considerăm că am rezolvat această problemă în decembrie 1998”. Åži atunci mi-am spus: „povestea lor cu bomba atomică este clar o minciună. Vor să ne sperie.” Trebuie spus ÅŸi faptul că toate articolele care alertau asupra acestui pretins pericol nu indicau niciodată sursele. Judith Miller nu a citat niciodată vreun nume. Împreună cu echipa mea am reuÅŸit să găsim o sursă: David Albright, fost inspector în dezarmare în cadrul Comisiei speciale a NaÅ£iunilor Unite (UNSCOM). El, ÅŸi toÅ£i ceilalÅ£i foÅŸti inspectori ÅŸi experÅ£i în dezarmare ÅŸtiau că povestea cu tuburile de aluminiu nu stă în picioare. Exact asta a ÅŸi susÅ£inut pe 8 decembrie 2002 pe un post de televiziune important, subliniind că aceste tuburi nu au cum să reprezinte vreo încercare de a reconstitui un arsenal nuclear. Nici atunci presa scrisă nu a miÅŸcat un deget, nici măcar presa de stânga.

 

Kristina Borjesson: De ce credeti asta? John MacArthur: Nu ÅŸi-au dat nici măcar silinÅ£a să caute ÅŸi alte surse de informare, deÅŸi acestea nu lipseau. Orice reporter ÅŸtie că dacă există un inspector în dezarmare care a făcut anumite declaraÅ£ii publice, există ÅŸi alÅ£ii care cunosc subiectul ÅŸi totuÅŸi preferă să tacă.E drept că ei nu ies singuri în faţă să facă declaraÅ£ii publice. Se tem prea tare să nu aibă aceeaÅŸi soartă cu confratele lor David Kelly din Anglia. În mai 2003, BBC-ul îl prezenta pe doctorul David Kelly, expert în dezarmare al guvernului britanic, ca fiind autorul unor falsificări de informaÅ£ii realizate de fapt de guvern. Kelly „dăduse o formă mai atractivă” unui raport care conÅ£inea afirmaÅ£ii cu privire la armele irakiene de distrugere în masă ÅŸi care susÅ£inea că… acestea puteau fi activate în trei sferturi de oră. În data de 17 iulie 2003, David Kelly a fost găsit mort. Raportul anchetatorilor cu privire la cauza morÅ£ii indică o sinucidere, dar a fost primit cu mult scepticism… Iata cum se petrec lucrurile în acest templu al presei care este Washington, unde nu există decât un singur mare cotidian ÅŸi unde reporterii se bazează pe responsabilii guvernamentali pentru a obÅ£ine informaÅ£ii. Le este imposibil să îÅŸi practice meseria dacă nu fac parte din acest sistem de… scurgeri de informaÅ£ii instituÅ£ionalizate. Prea puÅ£in gândesc ceea ce scriu. 

 

Kristina Borjesson: Una din regulile de bază ale acestei meserii nu este tocmai obligaÅ£ia jurnalistului de a verifica sursa de informare ÅŸi de a sancÅ£iona sau retracta informaÅ£iile eronate, în cazul în care descoperă că informatorul a minÅ£it?  John MacArthur: Nu, nu mai este deloc aÅŸa. Trebuie menÅ£ionat de asemenea că la Washington, jurnaliÅŸtii au o mentalitate din ce în ce mai războinică. Dacă cineva afirmă: ,,Este o nebunie să invadăm Irakul ,Saddam este terminat: după nouă ani de embargo, nu  mai e decât o păpuşă de paie, am putut constata asta cu ocazia ultimului război. Este absurd să credem că ar putea să ne nimicească, pe noi sau pe alÅ£ii. Ce ne-o fi apucat?” Ei bine, dacă cineva afirmă aÅŸa ceva,  95% dintre colegii săi îi vor întoarce spatele. Åži nu e deloc plăcut să fii pus pe tuşă. Descoperi de la o zi la alta că nu mai eÅŸti invitat la dineuri, că nu mai ai acces la scurgerile de informaÅ£ii, că nu mai eÅŸti de-al lor…

Kristina Borjesson: În mare, am putea spune, întreaga presă a devenit un pluton de stenografi oficiali? John MacArthur: Depinde de epocă. Uneori, întreaga presă se comportă ca un imens birou de stenodactilografie. AÅŸa s-au petrecut lucrurile în perioada de dinaintea izbucnirii ultimului război din Irak. Alteori, presa este mult mai combativă, cum a fost în cazul fazelor finale ale războiului din Vietnam sau în anii ‘70. Dar sunt ÅŸi perioade în care mass-media se închină în faÅ£a superiorilor. Se lasă manipulată de Congres sau de Casa Albă ÅŸi devine un instrument de propagandă în mâinile administraÅ£iei. Mă întreb dacă concentrarea tot mai accentuată a puterii în mâinile câtorva multinaÅ£ionale ÅŸi fuziunile succesive de publicaÅ£ii ÅŸi canale tv. contribuie la acest exces de servilism. Eu însă nu sunt convins de această explicaÅ£ie. Cred că este vorba mai degrabă despre supunere. Îmi amintesc că Christopher Hitchens explica pasivitatea presei americane prin respectul pe care aceasta o are faţă de ConstituÅ£ie. ConstituÅ£ia afirmă că noi suntem poporul suveran, ori acest ,,noi” îi include ÅŸi pe reporteri. Noi suntem guvernul. Prin urmare, dacă atacăm administraÅ£ia, dacă o acuzăm a fi o adunătură de mincinoÅŸi, e ca ÅŸi cum ne-am ataca pe noi înÅŸine. Presa britanică nu întreÅ£ine astfel de fantasme. Åžtie că nu este parte integrantă a puterii ÅŸi nu îÅŸi face astfel nicio iluzie. În schimb, la Washington, reporterii ÅŸi patronii publicaÅ£iilor se laudă că aparÅ£in unui aparat constituÅ£ional, ceea ce îi obligă să manifeste respect faţă de oamenii politici.

 

Kristina Borjesson: Dar asta seamănă a corupÅ£ie…  John MacArthur: Este o formă de corupÅ£ie, chiar dacă nu implică întotdeauna bani, cu toate că banii încep să joace un rol preponderent. Dacă reuÅŸeÅŸti să fii invitat la un show televizat pentru a vorbi despre „adevăruri” mai puÅ£in adevărate, ai mai multe ÅŸanse ca apoi să Å£i se ofere postul de "conferenÅ£iar" pentru ConvenÅ£ia NaÅ£ională a FabricanÅ£ilor de Dispozitive Des Moines, cu o remuneraÅ£ie generoasă.  

Kristina Borjesson: Ce concluzie să tragem dintr-un asemenea diagnostic? Dacă elita mass-mediei se comportă aÅŸa, ÅŸi mai ales aÅŸa-numiÅ£ii formatori de opinie care dau naÅŸtere unor curente de opinie ÅŸi modelează percepÅ£ia publicului, care sunt implicaÅ£iile asupra societăţii în care trăim?

John MacArthur: Vedem prea bine rezultatele. În Irak am fost târâÅ£i, ca naÅ£iune, într-un dezastru absolut. Mii de oameni au fost omorâÅ£i fără nici un motiv, nu mai e cale de întoarcere, societatea irakiană este într-un haos total.

După părerea mea,acolo situaÅ£ia este mai gravă decât pe vremea lui Saddam Hussein. Åži apoi este ÅŸi o chestiune de etică: dacă a instaura democraÅ£ia în Irak implică să fie omorâÅ£i 10 000 sau 15 000 de irakieni si a sute de americani , atunci nu merită. PreÅ£ul este mult prea mare. Nu ei ne-au chemat. Åži apoi toate acele sondaje pentru a demonstra că irakienii doresc venirea americanilor…Nu ÅŸtiu cum reuÅŸesc să ceară părerea celor morÅ£i. Este absurd. Iată ce se petrece atunci când presa este prost informată. Mai ales când avem de-a face cu un preÅŸedinte care se comportă ca un monarh. La ultima conferinţă de presa a lui Bush, parcă eram la  Versailles… Bush ÅŸi-a făcut apariÅ£ia la capătul unui coridor, s-a apropiat de podium; toÅ£i ziariÅŸtii îl aÅŸteptau Å£inându-ÅŸi respiraÅ£ia, nespus de respectuoÅŸi, timoraÅ£i, am putea spune ca niÅŸte curteni. Era fără îndoială imaginea unei prese total aservite.  Un alt exemplu de rău pe care presa poată să îl facă, este povestea cu răsturnarea statuii lui Saddam Hussein, imediat după aÅŸa-zisa eliberare a Bagdadului. ToÅ£i cei care au văzut imaginea pe Internet, au putut constata că era foarte puÅ£ină lume la faÅ£a locului ÅŸi că de fapt … militarii americani au fost cei care au răsturnat statuia. Nu a fost decât o înscenare organizată pentru orgoliul trupelor noastre, un preambul la campania electrorală a lui Bush. A fost chiar un mic scandal pe tema că un soldat american s-a urcat pe statuie pentru a fixa drapelul american, exclamând înainte: ,,Oh, am greÅŸit! Trebuia să fi luat drapelul irakian!”

BineînÅ£eles că nu era vorba de o geÅŸeală, ci de un gest deliberat. De fapt, aveau nevoie de două ipostaze pentru spoturile publicitare pe care urmau să le difuzeze în campania electorală. Încă nu ÅŸtiau ce drapel vor folosi: pe cel american, pe cel irakian  sau pe amândouă…

ToÅ£i cei care au fost la faÅ£a locului în acea zi ÅŸtiu că a fost vorba de o înscenare regizată pas cu pas pentru televiziune. Cu toate acestea, au pretins că evenimentul a fost primit cu un entuziasm enorm, că … mulÅ£imea aclama eliberarea Bagdadului ÅŸi căderea dictatorului. E cazul să ne întrebăm: Ce i-a motivat să facă toată această mascaradă?Adevărata faţă a evenimentelor nu apare în reportaje…