Vankay L., proprietarul podului de la Darste
O hotarare a Tribunalului Brasov, irevocabila, ii atribuie brasoveanului Ladislau Vankay terenul de sub pasajul de la Darste, teren pe care stau pilonii podului. Hotararea judecatoreasca precizeaza punerea la dispozitia proprietarului, in termen de cel mult cinci zile, a acestui teren.
Asa ca, cel putin teoretic, podul de piatra va fi daramat.
„Au fost respinse, fara niciun fel de motivare, obiectiunile la expertiza formulate de Primarie”, a aratat avocatul Primariei, Nicolae Vranceanu.
Purtatoarea de cuvant a Tribunalului Brasov, Alina Mioc, declara ca „hotararea Tribunalului Brasov este irevocabila. Aceasta inseamna ca nu mai exista nicio cale de atac.”
La randul sau, primarul George Scripcaru precizeaza: „Daca vrem sa-l demolam, atunci sa vina instanta sa-mi spuna cum sa-l demolez. Trebuie sa fac alta licitatie, sa-mi dea Consiliul Local buget de demolare, pentru ca acest lucru necesita sume foarte importante.”
Amintim ca pasajul a fost ridicat in urma cu patru ani, costand 700.000 lei, el permitand accesul dinspre Predeal atat in oras, cat si spre soseaua de centura.
Somatia primita din partea executorului judecatoresc ii pune la dispozitie primariei Brasov cinci zile pentru „eliberarea ringului”. Si, presupunand ca podul va fi daramat, ce se va face cu conducta de gaze care alimenteaza orasul Sacele, precum si cu sistemul de canalizare al Brasovului, ambele trecand prin „ograda” lui Vankay?
Iata urmarile unei legi a retrocedarilor prost intocmita si care, din exces de zel in cantatul pe anumite strune, este de multe ori interpretata unilateral, in favoarea solicitantului, fara sa se tina seama de conditiile concrete la care s-a ajuns dupa cincizeci – saizeci de ani de la exproprierile comuniste, conditii care pot afecta bunul mers al activitatii unuia dintre cele mai mari municipii din tara si a satelitului sau. Si aceasta pentru fleacul de patru sute si ceva de metri care pot fi dati respectivului Vankay in alta parte si in conditii mult mai favorabile lui
Sa speram ca noul propietar va avea destula ratiune in a accepta o asemenea situatie, caci, daca imi aduc bine aminte, cand este vorba de lucrari de interes national, se poate trece la expropieri silite.
Ciudat ramane insa faptul ca pe acest domn Vankay l-a apucat dorul sa intre in posesia respectivului teren tocmai acuma, dupa aproape douazeci de ani de libertate haotica. Ce l-o fi indemnat la acest gest?
Asteptam comentariile dumneavoastra.
Dan Bota
