Varujan Vosganian – despre economia Romaniei
Presedintele Comisiei economice, industrii si servicii a Senatului, Varujan Vosganian, fost ministru al Economiei si Finantelor, a acordat, la sfarsitul saptamanii, un interviu Agentiei Nationale de Presa AGERPRES in care a apreciat ca informatizarea sistemului fiscal ar fi „lovitura mortala” data fenomenului evazionist din Romania. Vosganian a vorbit si despre exporturile si importurilor romanesti ca motor de crestere, evolutiile macroeconomice actuale si relatia cu FMI.
AGERPRES: Considerati ca evaziunea fiscala ramane un fenomen intangibil in Romania?
Varujan Vosganian: In iulie 2010, un numar de 4,6 milioane de persoane au declarat ca au carte de munca in baza datelor oficiale, iar 6,2 milioane de persoane au declarat ca fac serviciu. Deci, peste 1,5 milioane de persoane din Romania mergeau la serviciu, dar nu figurau nicaieri. Deci, economia subterana este de circa 25%.
Romania pierde in fiecare an, din cauza economiei subterane, a nefiscalizarii agriculturii, in jur de 12 milioane de euro.
Informatizarea sistemului fiscal ar fi o lovitura de moarte data evaziunii fiscale – obligativitatea platii prin card a tuturor achizitiilor peste o anumita suma, plata salariilor prin card si asa mai departe. Eu am demarat acest sistem, in 2008, cu Spania, dar s-a intrerupt dupa plecarea noastra, fireste.
AGERPRES: Credeti ca pentru stoparea economiei subterane sunt suficiente doar masurile luate in vami ?
Varujan Vosganian: Masurile cu vamile reprezinta doar o foarte mica parte din ceea ce inseamna economie subterana. Este suficient sa vezi ce fel de produse schimbam la granita cu Moldova, Ucraina si Serbia si-ti dai seama ca este vorba mai ales de alcool si tigari. Or, acestea ocupa, oricum, o pondere mica in PIB. Deci, si ele sunt importante, dar nu cele mai grave.
Exista, de asemenea, o evaziune fiscala pe TVA produsa de UE – prin exonerari de TVA la intrare, de exemplu la intrarea de flori din Olanda, florareasa vinde flori, peste o luna isi inchide firma, iar cand trebuie sa plateasca impozitul, nu o mai afli.
Mai sunt si alte componente de evaziune fiscala sau de economie naturala – spre exemplu, zona agriculturii, care este nefiscalizata in proportie de 80%. Nu spun ca este, neaparat, o infractiune ca un gradinar care-si face puloverul cu lana oilor din curte sau muraturi cu rosiile din gradina face PIB, dar nu impozite, pentru ca nici nu vinde, nici nu cumpara. Apoi, exista zona alimentara, a brutariilor, a morilor, care au o presiune fiscala destul de redusa. Exista, apoi, zona industriei alimentare de tipul serviciilor – daca veti vedea ce impozite pe profit platesc restaurantele de pe Litoral va veti intreba cum de mai functioneaza.
Asadar, sunt zone, iar procedurile sunt clare: introducerea impozitului forfetar, taxarea cu timbru pentru anumite tipuri de produse si, in primul rand, informatizarea sistemului fiscal.
AGERPRES: Care este cea mai mare resursa economica a Romaniei, in prezent?
Varujan Vosganian: In momentul de fata, din punct de vedere al sectoarelor economice, cele doua care merg ceva mai bine sunt industria si exportul. Exportul – pentru ca in China au inceput sa creasca salariile, este o tara cu o expertiza ceva mai redusa in anumite domenii si, fiind la mare distanta, producatorii nu-si pot reorienta foarte repede productia. Motiv pentru care, anumite sectoare, cum ar fi confectiile, au inceput sa revina in Romania. Asta face ca industria si exporturile sa se fi urnit ceva mai repede.
O alta resursa importanta pentru noi ar fi increderea. Daca romanii ar avea o stare de spirit asa cum au avut-o in 2006-2008, cand au inceput sa investeasca in propriul lor viitor si se gandeau, deja, la orizonturi pe termen lung si socoteau ca Romania este o tara in care merita sa traiesti, ar fi minunat. Astazi, insa, romanii se vad, iarasi, ca intr-un spatiu al deznadejdii, ceea ce blocheaza toate perspectivele.
Intr-o perioada normala, oamenii incep sa investeasca in asigurari de viata, de sanatate. Acum, ei nu mai investesc, ci, daca mai au niste bani, ii pun la banca. Nu mai joaca la Bursa, asa cum o faceau in trecut, nu mai sunt dispusi sa investeasca intr-o initiativa noua de afaceri. Trebuie incredere, care presupune, in primul rand, un anumit comportament din partea autoritatilor.
AGERPRES: Putem vorbi despre sectoare mai avantajoase pentru investitii in economia actuala?
Varujan Vosganian: Romania se va relansa in clipa in care resursele se vor ieftini suficient ca afacerile sa devina rentabile. Adica, daca-mi scade metru patrat de constructie, de teren, plata pentru un nou loc de munca, rata la banca, destul ca afacerile sa inceapa sa miste. Asa vad eu relansarea economica din Romania. In perspectiva aceasta, domeniile care au prima sansa sunt cele din industrie, mai ales cele care au piata in strainatate, pentru ca piata din Romania este, inca, extrem de restransa. Dar sansele mari le au agricultura, energia, industria si exportul. Incepand cu semestrul al doilea ne vom gandi si la sectorul constructiilor.
AGERPRES: Ce prima masura ati lua, avand in vedere calitatea de fost ministru al Finantelor si de actual presedinte al Comisiei economice a Senatului?
Varujan Vosganian: Un ministru al Finantelor trebuie sa faca doua lucruri. In primul rand, sa urgenteze informatizarea sistemului fiscal si procesul de administratie si, in al doilea rand, trebuie sa propuna clasei politice un nou proiect. Romania a avut dupa 1990 un singur proiect pe care clasa politica si l-a asumat: integrarea in NATO si UE. Integrarea in NATO a fost, mai degraba, rezultatul unui gest politic decat al unor transformari de structura. Transformari de structura s-au facut o data cu intrarea in UE, pe baza capitolelor de negociere. A fost singura data cand clasa politica, indiferent de guvernul care a fost, l-a urmat. Am inceput cu Guvernul Isarescu si am terminat pe 1 ianuarie 2007, cu Guvernul Tariceanu.
Din pacate, insa, noi am crezut ca e suficient sa intram in UE si nu am inteles ca liberalizarea circulatiei marfurilor, a persoanelor, a serviciilor, si a capitalurilor nu poate tine loc de politici liberale in domeniul economic. Noi trebuia sa facem si politici liberale, nu doar liberalizare, pentru ca liberalizarea fara politici liberale a creat un dezechilibru, ne-a consacrat rolul de tara complementara, si nu competitiva. Degeaba liberalizezi forta de munca, cand numai medicii, muncitorii si specialistii tai pleaca dincolo. De aceea, in 2007 ne-am dat seama ca, de fapt, noi suntem doar complementari, nu si competitivi. UE are doua programe foarte importante: primul este cel de crestere inteligenta, durabila, coeziva si, al doilea, este cel de guvernanta economica. Noi nu putem fi parte la aceste proiecte daca nu avem un proiect national care sa ne compatibilizeze.
AGERPRES: Ce trebuie sa faca clasa politica?
Varujan Vosganian: Clasa politica trebuie sa-si asume un al doilea proiect national. Un proiect national se poate face pe trei domenii importante. Primul este legat de marile sisteme publice – administratie, educatie, sanatate, pensii -, al doilea pe infrastructura – nu doar drumuri si cai ferate, ci si cea informatica, de comunicatii, infrastructura subterana, un concept mai larg de infrastructura, care implica si informatica si comunicare – si al treilea, pe competitivitate. Cum, pe marile sisteme publice nu putem face consens politic, nu putem avea un proiect national. Fiecare are viziunea lui si abia noi, PNL cu PSD reusim, pe termen scurt, – pe termen lung nu vorbesc -, dar pe infrastructura si comunicatii se poate.
De aceea, ministrul de Finante, cu acordul premierului, trebuie sa inventarieze parghiile active ale statului – investitii publice, parteneriat public-privat, ajutor de stat, sustinerea managementului IMM-urilor, cofinantarea fondurilor europene -, sa le inventarieze, sa stabileasca ce resurse poate aloca pentru fiecare si sa stabileasca un Program pana in 2020, care sa fie obligatoriu pentru toate partidele aflate la guvernare, sa fie o componenta separata in buget si partidele, cand voteaza, sa stie ca ceea ce s-a hotarat s-a votat in Parlament si lor sa li se adauge sume din mediul privat.
Eu l-am numit generic Programul celor 100 de miliarde de euro – infrastructura si competitivitate. Cam atatia bani ar trebui sa puna statul pana in 2020, la care s-ar adauga cel putin 100 de miliarde din partea zonei private. Acest program trebuie sa fie un proiect national, care sa ne aduca in stadiul sa avem un ritm de crestere anuala de 5% din PIB, care este singura sansa de a reduce decalajele fata de celelalte tari europene.
AGERPRES: Cand erati ministrul Economiei si Finantelor estimati ca, dupa 2014, Romania ar putea fi unul dintre cei mai importanti actori regionali in domeniul energiei. Care este situatia, in prezent?
Varujan Vosganian: Romania are niste resurse foarte mari. In domeniul energiei, dat fiind ca este o zona strategica si in care, in mare parte, este fie la nivel de companie, fie la nivel de resursa in administrarea statului, Guvernul are un rol foarte important. Ce s-a intamplat in ultimii doi ani? Parteneriatele pe care le incheiasem cu Galati, Braila, Borzesti, Doicesti s-au intrerupt, contractul pe care-l semnasem pentru reactoarele 3 si 4 s-au blocat si s-au blocat intr-un mod jenant pentru statul roman, pentru ca cei care s-au razgandit au spus ca vor continua sa investeasca in domeniu, dar nu in Romania.
Nu am reusit sa investim in retehnologizarea si ecologizarea unitatilor din Bazinul Olteniei, mai mult decat atat, Romania a fost tarata intr-un scandal rusinos in ceea ce priveste o licitatie pe care companiile franceze au socotit-o masluita si, in plus fata de toate acestea, marile probleme ale economiei romanesti fata de Termoelectrica si companiile miniere nu au fost duse la bun sfarsit.
Nu am reusit sa fructificam pe zona energiilor traditionale pasii pe care-i facusem, iar, in ceea ce priveste energiile regenerabile – in primul rand cele eoliene – de doi ani de zile se intampla un lucru straniu: legea pe care a votat-o Parlamentul in 2008, de stimulare a energiilor regenerabile prin acordarea certificatelor verzi, este blocata, pentru ca, de doi ani nu sunt date norme de aplicare si pentru ca, in doi ani, Guvernul Romaniei nu a reusit sa convinga UE sa valideze si sa dea acestei legi certificat de buna purtare.
Desi anul trecut, din toate investitiile straine, probabil un sfert a fost pe zonele energiilor regenerabile, de 800 de milioane de euro, suntem departe de a fructifica acest domeniu.
Nu mai vorbesc de modul in care energia a fost folosita, din nou, pentru a indrepta banii catre clientela politica si pentru a castiga tot felul de sume care au mers in cu totul alta parte. Este suficient sa amintesc de reinnoirea contractelor Hidroelectrica pe termen lung, incheiate in anii 2003-2005. Cand am venit ministru, in 2007, era un adevarat scandal cu contractele cu „baietii destepti”. Atunci a intrat in functiune Bursa, toata energia s-a vandut numai pe Bursa. Telefonul meu nu a sunat nici macar o data ca sa mijlocesc contracte, pentru ca am dat o lege care sa ma impiedice pe mine insumi, pentru ca o lege nu trebuie data doar pentru a te feri de raul din altul, ci si de raul din tine. Contractele urmau sa expire prin 2013-2014. In 2010, toate au fost reinnoite brusc pana in 2018. Presedintele Basescu nu a mai spus niciun cuvant despre asta. De data asta, erau bune.
AGERPRES: Cum vedeti relatia Romaniei cu FMI?
Varujan Vosganian: Relatia Romaniei cu FMI, desi aparent a parut o relatie incheiata in ceea ce priveste acordul pornit in primavara lui 2009, de fapt, a fost un esec. Daca vom compara obiectivele initiale cu ceea ce s-a intamplat dupa doi ani, efectele sunt dramatice. Caderea cu 10% a PIB, inflatie de 13%, un deficit bugetar cumulat de vreo 18 miliarde de euro, o dublare a datoriei publice, aproape un milion de oameni care si-au pierdut locurile de munca, reducerea in termeni reali a salariilor, toate acestea ne arata ca in doi ani Romania a reusit doar cateva lucruri: o stabilizare a cursului de schimb dupa o devalorizare masiva de circa 15%, la finele lui 2009, consolidarea rezervelor internationale ale BNR. Acestea sunt cele doua avantaje ale acordului. Intrebarea ar fi, insa, daca am avut acest bilant, de ce, totusi, eu am fost de acord cu reinnoirea acordului?
Din cauza cresterii dramatice a datoriei publice, Romania are de rostogolit, ca de platit nu va putea, o suma imensa. Ca sa acopere deficitul bugetar are nevoie de cel putin 6 miliarde de euro. Ca sa refinanteze datoriile scadente are nevoie de cel putin 12-13 miliarde de euro. Deci, in total, Romania are de colectat intre 18 si 20 de miliarde de euro. Fara un girant moral, Romania nu ar putea aduna acesti bani – pe plan intern, bancile romanesti nu pot asigura aceste sume si nici firmele de asigurari. De aceea, Romania trebuie sa mearga in strainatate. Or, daca nu are un acord cu FMI, fie nu va reusi sa adune banii, fie dobanzile vor fi foarte mari.
Cata vreme FMI, si in urma protestelor opozitiei, a somat ca nu va mai da dreptul de a folosi banii pentru plata pensiilor si salariilor, inseamna ca banii ar merge la BNR, care este, deja, marele castigator al acestei crize si are un nivel al rezervelor valutare care devine sfidator de mare pentru Romania. Rezervele valutare ale BNR sunt de 35 de miliarde de euro, iar BNR nu mai are nevoie sa-si mareasca aceasta rezerva. Motiv pentru care acordul este o forma principiala de preventie si care, in situatii dramatice, poate implica sume de ordinul a 2-3 miliarde de euro.
