Vocea electoratului (5)
George Simion – prezidențiabilul din jobenul unui magician ?
Traiectoria politică a candidatului George-Nicolae Simion poate deveni un interesant studiu de caz – arta creării și manipulării opiniilor politice în scopuri electorale diversioniste cu impact geopolitic.
Naționalist declarat prin numeroase provocări propagandistice, adeseori la limita legii, tânărul George Simion este înregimentat, de vreo două decenii, mișcării agitatorilor pretinși patrioți, care se pretind dedicați sacrificiului suprem pentru reîntregirea neamului.
Ca lider al grupării „Noii golani”, s-a revendicat continuatorul mișcărilor de stradă din anul 1990 și, în anul 2006, a lansat sloganul „Basarabia este România”. Sloganul a fost inspirat de numeroasele modele, gen „Catalonia not Spain”,„Vasconia not Spain” , „Corsica is not France”, „Scotland is not England”, „Erdely maghyar föld”și încă cel puțin o duzină de astfel de rezumate ale istoriei în sloganuri paralele Actului Final al Conferinței pentru Securitate în Europa semnat la 1 august 1975 la Helsinki, de către 35 de state, inclusiv cele două mari puteri ( S.U.A. și U.R.S.S) și Canada, toate țările Europei, mai puțin Albania și Principatul Andora.
Împânzirea României cu lozinca „Basarabia este România” nu poate fi semnificația vreunui patriotism autentic, cât mai cu seamă a patriotismului infantil, provocator și generator de puseuri naționalist-radicale, foarte fragil delimitate de extremismul violent.
Militantismul de peste două decenii demonstrat de George Simion nu este decât o altă fațetă a militantismului lui Corneliu Vadim Tudor sau Gheorghe Funar, ori al unora dintre liderii Vetrei Românești, care și ei au căzut în capcanele inamicilor istorici ai românilor, servindu-le argumente pentru etichetarea și punerea la colț a României.
Consecința lipsei de prudență și a vigilenței politice a fost infiltrarea și manipularea mișcărilor româniste de către panslaviști, neorevizioniști, sioniști și de de lichele politice mercantile.
Unde și ce mai sunt astăzi „Vatra Românească”, „Partidul Unității Națiunii Române” ? Cum a renăscut și a dispărut „Partidul Național Român” ?
Ce a însemnat și mai înseamnă perindarea lui Virgil Măgureanu și a generalului Mircia Chelaru (senator A.U.R.) prin culisele partidelor de factură național-românească ?
Adevărul, deși evident, este greu de rostit.
Avântul protestatar (oare necugetat?!) al lui George Simion, între turul 1 și turul 2 al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, în anul 2016, este justificat suspect de a fi avut oarecare greutate în înclinarea balanței în favoarea contracandidatului Partidului Acțiune și Solidaritate, Maia Sandu.
Vehemența clamării la București a unionismului de către mișcarea Platforma Unionistă Acţiunea 2012, amplificată și valorizată de propaganda Moscovei a mobilizat antiunioniștii moldoveni să-l voteze pe Igor Dodon.
Cum tânărul Simion nu avea erudiția lui Corneliu Vadim Tudor și nici nivelul intelectual sau experiența politică a predecesorilor săi ideologici, și-a câștigat notorietatea și susținerea pe calea protestelor seci de idei, rezumate la sloganuri provocatoare și copios asezonate cu acute de violență politică.
Procentul electoratului reprezentat de acest tip de comportament i-a adus o susțiere de 9%, aproape dublu față de necesarul pragului parlamentar.
În primă și ultimă instanță, Parlamentul este oglinda alegătorilor.
Nu este mai puțin adevărat că, după modelul Fundației România Mare, fondatorii Alianței pentru Unirea Românilor au publicat o listă de personalități de prestigiu a căror operă ar constitui suportul doctrinar al noii formațiuni politice, dar care ulterior nu s-au făcut cu nimic remarcați. Să fi fost lista doar o înșelăciune?!
Activitatea parlamentară a liderilor A.U.R. nu a răspuns, în măsura așteptărilor, dezideratelor titulaturii partidului, dar a excelat printr-un comportament atipic, cu accente de huliganism, menit a conferi notorietate orice preț, a ostoi dezmăgirile unor segmente ale populației dar, mai ales, pentru a da satisfacție clanurilor susținătoare, aliniate în spatele mișcării, cu unicul scop al extracției de cât mai mult profit din afacerea politică.
Paradoxal, sau dimpotrivă, bine anticipat și impecabil pus în operă, vocile radicale ale unor parlametari A.U.R. au fost temerare și consecvente în rostirea unor adevăruri prin care s-au devoalat secrete murdare ale puterii, s-a demonstrat impotența politică a guvernaților, ori s-au adus în lumina adevărului realități dureroase ale României profunde, eclipsate de informarea și propaganda oficiale.
Volens, nolens, nu se poate spune că, înafara vocilor A.U.R., alte grupuri parlamentare ar fi militat pentru apărarea identității statal-naționale a României, suveranitatea deciziilor guvernamentale și demnitate în politica externă.
Dar, în același timp, prestațiile politice personale al liderului A.U.R. au generat permanente controverse, au iscat scandaluri și generat acuze, unele dintre cele mai grave. Unele lucruri vin din istoricul partidului, altele din conexiuni, mai mult ori mai puțin personale, în direcții geopolitice cu real potențial de pericol pentru securitatea națională a României.
Structurile de securitate ale două state cu care România pare a avea relații privilegiate, Ucraina și Republica Moldova, l-au pus pe George Simion pe lista persoanelor indezirabile. Motivul vehiculat pe surse (n.n. de fost nivel guvernamental): folosirea teritoriului lor pentru contacte cu persoane suspecte a fi agenți ai Federației Ruse.
Opinia publică din România nu poate să nu fie îngrijorată de faptul că un parlamentar român, lider al unui partid confortabil plasat în intențiile de vot, are o asemenea problemă.
Într-un răspuns pentru „Europa Liberă”, Serviciul Român de Informații a transmis că „activităţile de cooperare ale SRI cu servicii de informații din alte state sunt încadrate în categoria secretelor de stat și pot fi comunicate (doar) beneficiarilor legali”. Un răspuns asemănător a venit și din partea Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, întrebat tot de Europa Liberă care au fost motivele pentru care autoritățile din R. Moldova au decis să-i interzică lui George Simion intrarea pe teritoriul său.
„Comunicarea datelor şi a informațiilor care constituie motivele deciziei privind declararea străinului persoană indezirabilă se poate face, pentru rațiuni de securitate națională, numai în condițiile stabilite şi numai către destinatarii prevăzuți în mod expres de actele normative care reglementează regimul activităților referitoare la securitatea națională şi la protejarea secretului de stat”.
Rolul social-media în creșterea suportului A.U.R. (n.n. dar și estomparea sincopelor sale) a fost recunoscut de deputatul Antonio Andrușceac, cu prilejul unui interviu televizat, dar strădaniile reporterului de a obține vreun detaliu privind finanțarea și administrarea platformei n-au dat vreun rezultat.
Pe măsură ce se apropie data alegerilor, observând nerușinata manipulare a sondajelor de opinie, platformele social-media vor înlocui confruntarea democratică a candidaților, lăsând loc așa ziselor surprize. Altfel, nu se vor găsi explicații ale derapajelor metodelor științifice de cercetare sociologică și ale deontologiei analiștilor șefi ai institutelor de sondare care și-au pierdut de multă vreme menirea.
În campania electorală sunt implicate rețele social-media redutabile, dar și manopere gen „Oxford Analitica”, în măsură să activeze un potențial electoral indecis, frustrat ori scârbit de politica partidelor eșuate.
Rămâne de văzut și dacă magicianul trolilor v-a scoate din joben prezidețiabilul surpriză.
Autor: General Br. (r) Aurel I. Rogojan
Sursa: art-emis.ro
