Vor intelege maghiarii ca „eroul” Kossuth Lajos a fost un criminal, cand l-a condamnat pe Stephan Ludwig Roth!
Stephan Ludwig Roth a urmat studiile liceale la Sibiu și cele superioare, de teologie, la Tübingen. Suplimentar a urmat cursuri de fizică, chimie, matematică, psihologie și pedagogie. La 4 iulie 1820 a obținut titlul de doctor al universității din Tübingen, susținând teza, revoluționară pentru vremea aceea, “Esența statutului”. Timp de doi ani, din 1818 până în 1820, fost colaborator al marelui pedagog Johann Heinrich Pestalozzi, la școala specială de la Yverdon, unde și-a însușit ideile maestrului, ale iluminismului, dar și moderna teză a „egalității limbilor și naționalităților”.
Întors în Transilvania, Stephan Roth a intrat în învățământ, fiind numit profesor și director al liceului săsesc din Mediaș. În 1834 a fost înlăturat din învățământ pentru convingerile sale prea radicale, fiind obligat de situație să devină predicator și pastor la Mediaș, apoi la Nemes si Mosna. În această calitate a cunoscut în detaliu problemele țărănimii, a pauperizării acestei categorii sociale. Drept urmare, Roth a susținut în scrierile sale o mulțime de soluții pentru eficientizarea agriculturii, a economiei în general. Propunerile sale vizau, de exemplu, comasarea suprafețelor agricole mici, metode noi de prelucrare a pământului, cultivarea plantelor industriale, introducerea plugului de fier, înființarea de ferme-model, dar și construcția de drumuri sau căi ferate.El a urmărit reformarea învățământului și înființarea mai multor școli sătești, a unei școli pedagogice spre a combate înapoierea și sărăcia, întrucât „conștiința omului se luminează prin educație și cultură”. La sugestia lui Roth, în programa de învățământ au fost introduse, de exemplu, ca materii distincte gimnastica și muzica.
În 1842 Dieta de la Cluj era prea preocupată (pentru maghiarizare…) să legifereze limba maghiară ca limbă oficială de stat în Transilvania, în locul celei latine. Revoltat, Roth a scris în celebra broșură ”Razboiul limbilor în Transilvania” (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), replicând Dietei: „Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba română” pe care „o înveți singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o înmiită trebuință impune cunoștința (cunoașterea) ei.(…) Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naștere. Iar cu pierderea limbii dispare națiunea însăși”.
În 1846, Roth a alcătuit Istoria Transilvaniei în 3 volume și a tradus în limba germană (din pacate,traducere rămasă netipărită !) și a prefațat lucrarea de istorie bisericească „Istorie pe scurt a credinței românilor”, scrisă de Iosif Pop Sălăgianu în 1845, mai târziu episcop unit al Orăzii (Oradei).
Stephan Ludwig Roth a participat și la Marea Adunare populară de la Blaj, din mai 1848 unde a văzut deșteptată conștiința națională a românilor și hotărârea zecilor de mii de țărani da a sfărâma lanțurile iobăgiei și de a cere drepturi politice pentru elita românească.
Puternicele sale impresii și o descriere a Marii Adunări au fost publicate în ziarul săsesc „Beiblatt zum Siebenbürger Boten” – „Foaie suplimentară la Vestitorul Transilvan” – din 16 iulie 1848. Articolul lui Ștephan Roth, purta titlul semnificativ, „Die Volksversammlung der Romanen in Blasendorf” (Adunarea romanilor de la Blaj), nefolosind termenul uzual german pe atunci, „Walachen” pentru „români”.
Roth justifica expresia: „…un popor întreg are dreptul sa spună cum vrea să fie numit.” (transilvănenii revendicaseră printre altele la Blaj, să fie numiți români și nu doar, de multe ori injurios, „olahi”.
Când Dieta de la Cluj a votat, în 29 Mai 1848, unirea – abuziva ! – Transilvaniei cu Ungaria, ignorând revendicările și voința românilor majoritari în Transilvania, lui Stephan Roth avertiza ca poate fi „periclitată însăși existența națională a sașilor”.
A doua Adunare populară de la Blaj, din 13/25 septembrie 1848 nu recunoștea „uniunea silită a Transilvaniei cu Ungaria” și a revendicat o Dietă și un guvern provizoriu, compus din deputați aleși proporțional cu numărul si etnia populației Transilvaniei.
La 30 septembrie 1848, Adunarea sașilor din Sibiu a adoptat rezoluția Blajului iar Comitetul Național Român a hotărât crearea a 15 legiuni, care s-au opus corpurilor de armată conduse de nobilii maghiari.
În 21 octombrie 1848, Stephan Roth a fost numit în Comitetul de Pacificație și apoi comisar imperial plenipotențiar în 13 sate de pe Târnave, fiind pentru frăție, egalitate în drepturi, desființarea iobăgiei fără răscumpărare plătită de țărani, fără jafuri și spânzurători, Iar împreună cu Stefan Moldovan, protopop al Mediașului, a dispus încetarea obligațiilor feudale (deziobăgirea) în 13 sate din zona Târnavelor.
Dar o armată maghiară și secuiască, condusă de generalul polonez Józef Bem a ocupat mai toată Transilvania și Banatul, excepție făcând Carpații Apuseni, Tara Motilor fiind apărată și controlată de Avram Iancu.
Prietenul lui Stephan L. Roth, prototopopul Moldovan a fost nevoit, împreună cu mulți români și sași, să se refugieze peste munți, în Țara Românească sfătuindu-l pe Stephan Roth să facă același lucru.
Într-o scrisoare adresată lui George Bariț, din 20 martie 1848, Roth sublinia: „Pentru mine, diversele naționalități nu sunt decât fragmente ale unui tot mai mare, iar furia luptelor pentru limbă o socotesc drept o decădere din umanitatea maltratată și pe cale de a apune în haosul atâtor rătăciri”.
În ianuarie 1849, lui Roth i-a murit soția și s-a întors la Moșna, având promisiune de amnistie de la generalul revoluționar Józef Bem, dar Lajos Kossuth și comisarul său sangeros, Ladislau Csányi n-au ținut cont de aceasta și l-au arestat abuziv în 21 aprilie 1849, fiind condamnat la moarte prin împușcare de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj, pentru „înaltă trădare”(?!).
Sentința a fost executată in graba la trei ore după pronunțare.!! În scrisoarea adresată copiilor săi, în ziua execuției (11 mai 1849) carturarul sas menționa „Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni” (din Transilvania).
Adevăratul motiv al condamnării sale au fost ideile progresiste și activitatea sa umanista, dar mai ales ideile din broșura în care pleda și susținea drepturile poporului român. „Procesul și execuția lui Roth au stârnit o indignare generală… Din multe puncte de vedere era înaintea timpului său” scria academicianul Camil Mureșanu.
A fost înmormântat la Mediaș, unde i s-a ridicat un monument, unde autoritatile romane au organizat o casă memorială (pe strada Herman Oberth 10, din Mediaș) și un bust în fața prestigiosului liceu ce-i poartă cu cinste numele.
