Vulcan – satul sasesc bogat in carbune si lignit
Localitatea Vulcan se afla la o altitudine de 606 m peste nivelul marii si este situata in sud – estul Transilvaniei, la marginea de sud – vest a depresiunii Barsei. Hotarul se intinde la nord pana la versantii sudici ai Magurii Codlei, la vest pana la platoul premergator Muntilor Persani, la est este limitat de paraul Barsa si la sud de fanetele si padurile Rasnovului. Mai spre sud se inalta masivul Bucegi, inalt de 2505 m, urmat spre vest de Piatra Craiului si, in imediata lui apropiere, de muntele Ciuma, inalt de 1628 m, care apartine Vulcanului.
Vulcan, mai demult Valcandorf (in dialectul sasesc Wulkendref, in germana Wolkendorf, in maghiara Volkány, Szászvolkány) este o localitate in judetul Brasov. Este resedinta comunei Vulcan. Face parte din regiunea istorica Tara Barsei. Detine depozite minerale de carbune si lignit.
In secolul XIII este mentionat pentru prima data Vulcanul, care a evoluat ulterior catre o comunitate bine inchegata, in ciuda navalirilor, bataliilor, epidemiilor, emigrarilor (1907 in SUA), victimelor de razboi, ori deportarilor (1945 in URSS). Urmatoarea mentiune dateaza din 1377. De la 42 de proprietari de pamanturi in 1510 satul a continuat sa aiba din ce in ce mai multi locuitori.
Biserica in stil romanic dateaza din secolul XIII, de atunci pastrandu-se doar fundatiile si intrarea. Distrusa in urma navalirilor turcesti din 1421 si 1432 bisercia a fost reconstruita in stil gotic si fortificata in 1521. In 1529 Petru Rares intra in Tara Barsei trecand si prin Vulcan. Pe aici trece si Mihai Viteazul, in 1599, cand poposestele cu armatele sale la Bran si Vulcan, iar in 1603, Radu Serban. Dupa distrugerea asezarii in 1611, de catre armatele lui Gabriel Bathory (supravietuitori: 5-6 persoane, plus 300 refugiati in alte parti), Vulcanul a fost reconstruit din temelii. Refacerea cetatii a inceput la 1632, iar a bisericii la 1665. Clopotnita a fost terminata in 1794 iar in 1808 vechea primarie. In 1833 a fost renovata cetatea.
Secolul XIX a adus o serie de facilitati orasului: cladiri administrative, scoli, mori, abatoare, fabrica de electricitate etc. In 1908 a fost construita reteaua de apa. In 1928 a aparut primul saptamanal local.
In 2004, din Vulcan s-a desprins satul Holbav, acesta din urma formand o noua comuna.
In 1510 sunt mentionati 42 de proprietari de pamant printre care si un roman. In 1722 sunt consemnate 51 familii de sasi si 7 de romani, iar in 1814 749 sasi (69.4%) si 330 romani. Numarul acestora creste la 933 sasi (59.6%), 538 romani, si 96 alte etnii in 1890. Recensamantul din 1930 consemneaza 1.238 sasi, 1.024 romani, 317 alte etnii. Dupa 1945 populatia comunei a scazut drastic, datorita conditiilor vitrege la care au fost supusi sasii, chiaburii si cei care nu doreau colectivizarea. In 2002 comuna (din care facea parte si Holbavul) numara 5.640 de locuitori.
Biserica fortificata din sat cuprinde in plan o nava rectangulara, acoperita cu plansee din lemn caselat, si are alipit pe latura vestica turnul-clopotnita masiv, cu cinci etaje. Apareiajul turnului este facut in asize. Acoperisul bisericii este etajat, cu ferestre oblonite pe toate laturile.
