ZBOR GERMAN PRIN
…EUROPA UNITA !
"Er ist wieder da” (în traducere „El este iară printre noi”) este intitulată satira politică a autorului german Timur Vermes. Acest bestseller s-a vândut în 2012 în peste 250.000 de exemplare ÅŸi 75.000 de audiobook-uri. Führerul în acest roman de succes cade în 1945 în somnul Cenuşăresei ÅŸi se trezeÅŸte în 2011 într-un chioÅŸc de ziare din Berlin.
Principiile germane ale fostului conducător sunt neschimbate: verticalitate, onestitate, dreptate, sinceritate ÅŸi moralitate; doar angajamentul este astăzi mai uman decât cel pe care l-am învăţat noi la istorie, aplicând aceste virtuÅ£i în domenii de interes comun. Aflam că acum îl fascinează ecologia, că este prin preocupările sale un avocat al poporului ÅŸi apărător al consumatorului, care critică vitezomanii ÅŸi condamnă vorbitul la celular în timpul condusului, dar ÅŸi un orator inegalabil care până la urmă devine o vedetă într-o emisiune TV ÅŸi pe internet.
Cred că trebuie să ne uităm mai exact la mesajul acestei răstălmăciri sinistre a istoriei. Se impune următoarea întrebare, dar cine să râdă de un astfel de personaj bizar? Arta comunicării germane este un joc de ÅŸah jucat multilateral, după reguli nescrise, unde foarte greu poÅ£i anticipa mai mult decât două miÅŸcări înainte, iar precum ne arată istoria, acestea sunt ÅŸi ultimele mutări înainte de ÅŸahul mat pentru adversari.
Discursul german atât la nivel intern, cât ÅŸi la nivel extern, în special în relaÅ£iile Germaniei cu Europa, este garantul imaginii pozitive a Berlinului în lume. PerformanÅ£a jocului de imagine asigură Germaniei în calea ei spre ascensiune politică ÅŸi economică , un zbor pe sub radar, nefiind identificată într-o anumită privinţă drept un pericol pentru siguranÅ£a ÅŸi pacea în Europa. Care este particularitatea acestui discurs de natură să deghizeze o realitate? Există un limbaj, un vocabular, un tezaur lingvistic, un discurs, care se foloseÅŸte de metafore, de afirmaÅ£ii, de explicaÅ£ii ÅŸi tot acest mod de comunicare trebuie să fie în vogă în fiecare perioadă.
În aproape două sute de ani de discurs european, fie el oficial, academic sau de presă, limbajul, fondul principal de cuvinte au avut tot timpul să se constituie ÅŸi să se îmbogăţească, să se decanteze ÅŸi cristalizeze, să se impună. Dintre cei mai vehiculaÅ£i termeni ai acestui discurs pro-european, ai vocabularului despre Europa al Germaniei iată, de pildă, câÅ£iva termeni ce Å£in de geografie, de geopolitică: poziÅ£ie centrală, Å£ară nenormală, demografie, resurse limitate, piaţă de desfacere, lipsă de materie primă, lipsă de hrană, proporÅ£ie critică, excepÅ£ionalism, interes special, „Mitteleuropa”, „Mittellage”, libertate de miÅŸcare, teritoriu corespunzător, legătură naturală, societate destinată. Sau termeni preferaÅ£i din sfera culturii: cultura germană, misiune, civilizaÅ£ie, răspândirea ÅŸtiinÅ£ei, ordine, educaÅ£ie, libertate, umanism, spirit (Geist), progres, cucerire morală, Germania ca model, valorile germane, etică ÅŸi umanism, politică morală de cucerire, drepturile omului, cultură tehnică ÅŸi economică. Åži termeni tehnici: dezvoltare, avântul tehnicii, comerÅ£.
În sfârÅŸit, termeni privitori la Europa: destin comun, soartă comună în pas cu globalizarea, doar împreună vom război, diviziunea muncii, unităţi economice care să intre în competiÅ£ie, predestinare, menire, misiune, economie organizată, viitor comun, miez german, progres ÅŸi libertate, nouă ordine europeană, drept moral, decizie istorică, viitor.
Dacă vom combina în diferite feluri aceÅŸti termeni, mereu ÅŸi mereu aceiaÅŸi, reluaÅ£i în timp, de la Germania lui Bismarck, apoi în Germania wilhelmiană ÅŸi Republica de la Weimar, în al treilea Reich, în Germania occidentală ÅŸi Germania reunificată de azi, obÅ£inem discursul german privitor la Europa în cele mai diverse variante.
EsenÅ£a acestui discurs german care a străbătut deja câteva secole este că, prin poziÅ£ia ei centrală pe continent, prin cultura sa, prin înzestrarea sa tehnică,din nou Germania are de jucat un rol în Europa…. Statele continentului au o soartă comună, iar astăzi, în condiÅ£iile globalizării ÅŸi ale deficitului crescând de materii prime, de hrană, trebuie să se integreze. Dacă înÅ£elegem aceste categorii, înÅ£elegem Germania ÅŸi politica ei, ÅŸtim ÅŸi cum trebuie să se discute cu Germania. Două declaraÅ£ii a doi politicieni germani una din 1942, iar alta din 1993 exemplifică cel mai bine această manta europeană a politicii germane: Daitz Werner, ÅŸeful Departamentului de comerÅ£ exterior al NSDAP în 1940, sugera ca ambiÅ£iilor Germaniei în Europa să nu li se spună pe nume, ci, în schimb, să se vorbească doar despre Europa: „În principiu, este necesar, din motive de politică externă, să nu numim aceasta economie continentală sub conducerea germană ca un spaÅ£iu economic german. (…) Noi trebuie să vorbim mereu numai de Europa, deoarece conducerea germană rezultă de la sine din impactul cultural, dominaÅ£ia tehnică ÅŸi poziÅ£ia sa geografică”. Iar aproape cinzeci de ani mai târziu?
În 1993, fostul ministru german de Externe Klaus Kinkel declara într-un interviu pentru „Frankfurter Allgemeine Zeitung” (3/19/1993) că „Germania a ajuns acum în apropiata sa expansiune spre est la acel punct în care s-a oprit de două ori în trecut. Suntem datorită poziÅ£iei noastre centrale în Europa, a mărimii ÅŸi a relaÅ£iilor noastre tradiÅ£ionale cu ţările sud-est europene de-a dreptul predestinaÅ£i să tragem cel mai mare beneficiu pe urma întoarcerii acestor state în Europa”.
Este greu de spus unde se află generatorul de idei politice ale acestei mari culturi europene; însă foarte probabil că în noul sediu al BND-ului, al serviciului de spionaj german, care tocmai se construieÅŸte acum în inima Berlinului, a cărui suprafaţă totală va depăşi dimensiunea a 35 de stadioane de fotbal. Conform relatărilor din presa germană, va fi cea mai mare clădire a ţării de după război, unde să se găsească cineva să se ocupe ÅŸi de Europa!
DiferenÅ£a între noi ÅŸi Germania în acest domeniu este că pe noi ne irită interceptările provinciale ale unor mici pioni, în timp ce alÅ£ii ne Å£in un discurs despre umanism, cultură, misionariat, educaÅ£ie ÅŸi luptă împotriva corupÅ£iei. NoÅ£iuni chiar foarte vagi, dar care impresionează ÅŸi care ne alungă privirea de la probleme noastre reale. Nu ne putem opune unor noÅ£iuni cum ar fi cultura, umanismul, avântul tehnic sau civilizaÅ£ia… Problematic este că aceste noÅ£iuni sunt preluate fără rezerve de europeni făcându-i totodată incapabili de a detecta zborul spre înălÅ£imi a Germaniei. Ametitoare…
Un alt compatriot al Führerului, care a dat lumea peste cap, Karl Marx, spune că istoria devine propria ei parodie pentru a ne face în stare să ne despărÅ£im de trecut râzând. Doar râsul vindecă mania…
RADU GOLBAN!
