Zeus ex machina
Poate m-am uitat eu la prea multe filme, dar prevedeam o alta incheiere pentru dramoleta cu majorarea salariilor pentru profesori. Deformatia cinefila de care probabil sufar arunca o alta lumina asupra personajelor din sceneta asta prelungita, dusa pana la un happy-end cu suspans.
Sa stabilim personajele. Protagonistii sunt Guvernul si sindicatele din invatamant. Eroul negativ si cel pozitiv, care nici macar nu se urasc asa de tare ca-n tragediile antice. Fata de stagiunea trecuta, cand au inceput anul scolar cu un boicot, cadrele didactice au intrat in scena mult mai apatice si mai derutate. Nici macar n-au avut vlaga sa-si clameze revendicarile. Piesa stagna, spectatorii cascau, recuziterii se pregateau sa impacheteze. Impulsul a venit de la figurantii de parlamentari, dintre care cei mai multi se vor desparti peste o luna si jumatate de teatrul din cele doua Camere. Alesii s-au trezit ridicand gregar mainile a aprobare la legea de majorare cu 50% a salariilor din invatamant. Un moment de pura improvizatie, care nu aparea in nici un scenariu. Un gest de bine, numai bun de incheiat mandatul cu o pensie proaspat sporita, daca nu chiar de asigurare a bunavointei populare pentru unul nou.
Guvernul se trezeste proiectat in corzi de upercutul plasat de laba darnica a parlamentarului. N-are de-ales si ataca votul la Curtea Constitutionala. Aici, scenariul meu difera de cel care a dictat succesiunea faptelor. In versiunea reala, magistratii stacojii ai Curtii nu gasesc legii nici un cusur constitutional si o imping discret inspre promulgare pe masa presedintelui. In varianta de cinema de cartier, judecatorii nu erau atat de grabiti. Inainte de a delibera, primeau si ei niste telefoane. Ca doar n-or fi chiar izolati de lume si plutesc pe niste norisori impartiali si imaculati. Ii sunau, pe rand sau deodata, Presedintele, Premierul si Guvernatorul Bancii Nationale. Sa le spuna ca situatia e nasoala. Ca ne paste criza aia despre care scriu precaut ziarele. Ca nu e un moment bun sa ne dam mai darnici decat ne tin baierele pungii. Ca laudata crestere economica e prea firava pentru apetitul revendicarilor din toate cotloanele societatii. Ca trebuie musai, cu astutia lor judecatoreasca si curat constitutionala, sa gaseasca o hiba legii votate de parlamentari. Ca, in fine, s-o declare dom’le anticonstitutionala si gata!
Acuma, ori ca nu mai functioneaza telefoanele, ori ca functioneaza abitir principiul separarii puterilor in stat, legea a iesit constitutionala. Acuma zace ca un sobolan mort pe masa Presedintelui, care nu stie inca daca s-o deratizeze inapoi in Parlament sau s-o promulge de-a dreptul. Spectatorii au inlemnit, suspansul e total, catarsisul pluteste in aer. Urmeaza un moment consacr
