ZIUA IMNULUI NATIONAL
Ziua de 29 iulie a fost desemnata ca cea a Imnului National al Romaniei. Doua orase isi disputa onoarea ca pe cuprinsul lor sa fi rasunat pentru prima data versurile si muzica imnului. Acestea sunt Brasovul si Ramnicul Valcea.
Oficial cel de-al doilea este creditat cu aceasta onoare. Si este de inteles de ce, daca ne gandim ca acolo a putut fi cantat, la 1848, fara teama de represalii. Dar versurile purtand pe atunci titlul de “Un rasunet“ au fost citite pentru prima data de autorul lor, poetul romantic, traducatorul si ziaristul Andrei Muresanu, intr-o gradina din Scheii Brasovului, fiind apoi puse pe muzica de un autor ramas necunoscut.
Se intelege ca in Transilvania acelor vremuri de represalii maghiare viitorul imn nu putea fi cantat peste tot in gura mare, lucru ce a fost posibil in Tara Romaneasca. De unde si aceasta acreditare.
De-a lungul timpului actualul imn a rasunat mobilizator, mai ales in perioadele de cumpana si restriste, peste plaiurile romane. Caci versurile sale contin insasi istoria Romaniei, cu faptele deosebite ale demnilor nostril inaintasi, care, prin pilda, faptele si ideile lor, au mentinut romanismul pe aceste meleaguri, in stare de existenta nealterata.
Conteaza mai putin unde a fost cantat prima data si mai mult faptul ca poemul si-a mentinut, peste zeci si zeci de ani, prospetimea si actualitatea, chiar daca in prima parte a epocii comuniste a fost interzis de autoritatile aflate sub cizma bolsevica.
Apoi, prin anii ’70 ai secolului trecut, a fost readus din nou la lumina, devenind un factor mobilizator in timpul revoltei brasovene din 15 noiembrie 1987 si, mai ales, in timpul revolutiei din decembrie 1989,cand a si fost oficializat drept imn national.
Ar fi bine ca politicienii nostri – si mai ales seful statului – sa asculte mai des imnul national si mai rar, ba chiar deloc, manele, doar le-o mai veni mintea la cap, iar zilei lui de nastere sa i se dea mai multa importanta decat unor asa-zise sarbatori importate de aiurea, renuntandu-se la mercantilismul abject in favoarea demnitatii de natie neatarnatoare si pe veci independenta.
