Ziua Sfantului Andrei – moment de cumpana la inceput de iarna
Pe data de 30 noiembrie, Biserica Ortodoxa il serbeaza pe unul dintre cei mai importanti sfinti ai sai: Sf. Andrei.
Credinta religioasa se suprapune peste credinta pagana conform careia in Noaptea de Santandrei (29 – 30 noiembrie) care este un moment de rascruce, cand timpul se innoieste. Acum este timpul fermentarii vinului in butoaie la popoarele tracice, care se lasa cu petreceri campenesti de pomina, asemanatoare Revelionului.
Ca orice moment de trecere, de schimbare, linia de demarcare intre real si ireal devine acum invizibila, astfel incat misticul se imbina cu fapticul, iar sufletele celor trecuti „dincolo” vin si ei la aceasta sarbatoare.
Noaptea Lui Andrei este, asadar, o Noapte a Strigoilor care ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor, pocesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii etc.
„In acest timp, petrecerea tinerilor in vatra satului, numita si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata pentru a fi pazite de o batrana la lumina lumanarii.
Complet izolati de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, adesea peste masura, mancau, glumeau, ca la un adevarat revelion”, spune profesorul Ion Ghinoiu.
De fapt, toata aceasta atmosfera vrea sa reitereze haosul dinaintea creatiei, pentru ca timpul isi imbraca straiele noi ale iernii. Aceasta devenea si mai apasatoare datorita unei importante zile a lupului fixata de traditie pe data de 30 noiembrie, la Santandrei.
Ca urmare, acum trebuia sa se ia masuri suplimentare de paza a vitelor si sa se efectueze diverse practici magice de aparare impotriva lupilor.
Se considera ca nici un alt moment al anului nu era atat de prielnic pentru transformarea oamenilor in pricolici, oameni cu infatisare de lupi sau caini, ca in ajunul si in ziua de Santandrei.
In aceste momente deosebit de importante, se fac si vrajile si magiile cu privire soarta si misterele viitorului. Intr-un astfel de timp apotropaic nu puteau sa lipseasca ritualurile facute de fetele tinere privind ursitul harazit de cel de Sus.
Fata de maritat prepara o „Turtuca de Andrei”, turtita subtire din faina de grau, foarte sarata, coapta pe plita sobei si o manca inainte de culcare. Baiatul care venea in vis sa-i aduca apa ca sa-si potoleasca setea urma sa o ceara de nevasta in cursul anului.
