Ziua Ursului in traditia populara – 13 septembrie
Data de 13 septembrie are o semnificatie aparte in calendarul popular, romanii avand sarbatoarea numita „Ziua Ursuluiâ€, cand se considera ca ursii se imperecheaza.
Oamenii nu prea lucrau si nu mulgeau vacile, de teama sa nu le manance ursii;
Aceasta zi preceda o alta mare sarbatoare crestina, si anume, Inaltarea Sfintei Cruci, eveniment sarbatorit in fiecare an la 14 septembrie.
In unele parti ale tarii este ultima zi in care se culeg plante medicinale precum: boz, navalnic, iarba de najit, matraguna;
Prezenta cultului ursului in arealul carpatic (si implicit si in cel bucovinean) a fost coborata pana in zorii civilizatiei istoriei (paleolitic). Intotdeauna, romanii au considerat ursul ca fiind un animal sacru, din motive ce tin de stravechile traditii referitoare la acest animal. In primul rand, ursul este un animal curat, nu mananca spurcaciuni, este omnivor, hranindu-se cu fructe de padure si miere, primavara chiar paste iarba proaspat incoltita, ataca destul de rar unele animale, starvurile le lasa lupilor, iar pe om nu-l ataca decat daca este provocat.
Ursul avea in societatea traditionala diverse semnificatii.
In primul rand, parul si grasimea erau utilizate in medicina populara, dintii prelucrati sumar erau folositi drept talismane ale norocului, iar calcatul ursului era practicat pentru vindecarea durerilor de sale.
Cui visa un urs ii mergea bine: fata astepta petitorii in vederea maritisului, iar baietii, un rang inalt in societate. Legendele mitice referitoare la urs ii revendica rolul sau cosmogonic: este vorba de o origine umana a animalului, precum si de sprijinirea stalpilor pamantului pe spinarea acestuia.
Caracterul sacru al animalului reiese si din jocul de Anul Nou, unde ursul este implicat in multe domenii: simbol al regenerarii timpului imbatranit catre sfarsitul anului, prin moartea si invierea lui, in timpul jocului, se marca simbolic moartea anului vechi si nasterea unui nou an. La un moment dat, in joc intervine faza cand ursul se rostogoleste, simbolizand prin aceasta tocmai derularea anotimpurilor (cand se rostogoleste de 4 ori), a lunilor (cand rostogolirea are loc de 12 ori).
Ursul a fost si animal totemic al dacilor, numele zeului Zalmoxis derivand de la animalul in cauza (Zalmo = piele, Olxis = urs), la fel si numele unei alte zeitati dacice, Gebeleisis, denumire identica cu Melrisis, care in limba traca insemna „mancator de miereâ€.
Romanii au consacrat ursului in calendarul nescris, popular, mai multe zile din an, cea din 2 februarie (Ziua ursului sau Martinii de iarna) fiind cea mai importanta.
De fapt, schimbarea anotimpului rece cu unul cald a fost pusa pe seama disparitiei sau aparitiei ursului, facand ca acest animal sa devina un adevarat oracol sau reper calendaristic, aspect intalnit pe un mare areal european, cat si american.
Legat de aceasta zi, oamenii faceau si unele observatii meteorologice: daca era moliste, se credea ca vara va fi calduroasa, iar daca ziua era friguroasa sau cu viscol, se considera ca vara va fi racoroasa.
Ziua ursului, sinonima cu Stretenia, era asociata cu stravechi practici, cand ursului i se consacra un titlu divin, aducandu-i-se ofrande ce constau din mari cantitati de carne duse in padure.
Sursa: Revista „Crai Nou†– Articol de Mihai Camilar
