Bunastatre / ca ma doare / sa-mi duc foamea la plimbare…
Un studiu recent al FMI „acuză” cu destule argumente… decente, neoliberalismul, globalizarea şi deschiderea financiară pentru că au cauzat nu numai inegalitate, ci şi instabilitatea pieţelor. Studiul se numeşte “Neoliberalismul: supraapreciat?” şi sugerează că liderii mondiali trebuie să redistribuie profiturile mult mai mult decât până acum. Un asemenea mesaj venit din partea FMI este pentru economia mondială ca o… bulă papală pentru lumea catolică. Studiul nu trasează în mod explicit directive, însă este limpede ca cele scrise au primit aprobarea conducerii Fondului şi a altor mari instituţii financiare.
Sunt aspecte ale agendei neoliberale fara rezultatele aşteptate. datorita efectelor a doua politici: eliminarea restricţiilor pentru circulaţia capitalului peste graniţe şi consolidarea fiscală,( …uneori numită “austeritate”!!), o prescurtare pentru politicile de reducere a deficitelor fiscale şi a datoriilor. Discutarea acestor politici specifice duce la cel putin trei concluzii neplăcute.
Beneficiile în termeni de reluare a creşterii sunt destul de greu de stabilit când luăm în calcul un grup mare de ţări.
Costurile în termeni de creştere a inegalităţi sunt mari.
Inegalitatea crescută are impact asupra nivelului şi sustenabilităţii creşterii. Chiar dacă creşterea este singurul sau principalul scop al agendei neoliberale, cei care susţin această agendă trebuie să fie atenţi şi la efectele distributive.
Pe lângă şansele sporite ale unei prăbuşiri, deschiderea financiară (adică globalizarea) are efecte distributive, sporind în mod vizibil inegalitatea.
Mai mult, efectele deschiderii asupra inegalităţii sunt mult mai mari când se produce o prăbuşire financiară.Dovezile raportului mare cost-beneficii al circulaţiei capitalului, l-au făcut pe fostul director adjunct al FMI Stanley Fischer, (acum… vicepreşedinte al Federal Reserve Board din SUA), să exclame: “Cărui scop util foloseşte fluxul internaţional de capitaluri pe termen scurt?”.
Liderii de astăzi acceptă un control şi o limitare a fluxurilor de capital pe termen scurt, care pot duce la o criză financiară. Controlul capitalului este uneori singura opţiune când sursa nesustenabilităţii creditului este împrumutul din străinătate. Iar apoi FMI spune nu numai că… austeritatea e rea, ci că datoriile sunt bune…
În general … probabilitatea unei crize este foarte redusă în ţările care sunt cunoscute ca fiind responsabile din punct de vedere fiscal. O asemenea caracteristică le lasă libertatea să decidă să nu majoreze taxele sau să nu reducă cheltuielile atunci când nivelul datoriilor este mare. Pentru aceste ţări, beneficiile reducerii datoriilor este extrem de redus, chiar şi la un nivel mare al datoriilor raportat la PIB. De exemplu a trece de la o datorie de 120% din PIB la una de 100% din PIB în câţiva ani aduce beneficii extrem de mici unei ţări … responsabile din punct de vedere fiscal.
Se pare însă ca acest cost poate fi si mare, mult mai mare decât beneficiile. Si atunci trebuie reduse investiţiile, sau ambele. Costurile majorării taxelor poate fi mult mai mare decât reducerea riscului unei crize a datoriilor. Asta nu înseamnă că… datoriile mari nu sunt rele pentru creşterea economică şi bunăstare. Sunt nocive. Însă problema e
ste că costul bunăstării nu poate fi recuperat. În faţa alegerii de a trăi cu o datorie mare – permiţând datoriei să scadă în mod organic, în urma creşterii economice – sau de a produce în mod deliberat surplus bugetar pentru a reduce datoria, guvernele care au la dispoziţie spaţiu fiscal ar face mai bine să accepte o datorie mai mare. În concluzie, beneficiile unor politici din agenda neoliberală par să fi fost supraestimate.
În cazul globalizării, anumite fluxuri de capital precum investiţiile străine directe par să aducă beneficiile scontate. În cazul atora, în special fluxurile pe termen scurt, beneficiile sunt greu de observat şi, mai mult, apare riscul volatilităţii şi al crizei. În cazul consolidării fiscale prin austeritate, costurile şomajului, scăderii producţiei şi a bunăstării au fost subapreciate, în timp ce beneficiile continuării cu o datorie ridicată care să scadă organic pe măsura creşterii PIB-ului au fost şi ele subapreciate. A fost, in Romania, de exemplu, rezultatul politicilor basiste, cu traian la „comanda” si la executie Guvernului Boc!
În cele din urmă, studiul FMI arată că austeritatea şi globalizarea ajung să pericliteze principalul scop – creşterea economică. “Dovezile daunelor economice produse de inegalitate arată că liderii politici şi economici trebuie să fie mult mai deschisi către redistribuire decât sunt acum”.
Având în vedere importanţa unui asemenea studiu “revoluţionar” al FMI şi greutatea FMI în sistemul economic mondial, este de aşteptat ca toate cele sugerate în acest studiu să se întâmple… Cum se va produce noua redistribuire a profiturilor este neclar. Se poate întâmpla prin revoluţii în anumite părţi, prin decret în alte ţări. Sau printr-un guvern economic mondial. SUA şi UE nu mai au mult până la încheierera negocierii în spatele uşilor ermetic închise a Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii. (continuare in numarul urmator)
Sunt aspecte ale agendei neoliberale fara rezultatele aşteptate. datorita efectelor a doua politici: eliminarea restricţiilor pentru circulaţia capitalului peste graniţe şi consolidarea fiscală,( …uneori numită “austeritate”!!), o prescurtare pentru politicile de reducere a deficitelor fiscale şi a datoriilor. Discutarea acestor politici specifice duce la cel putin trei concluzii neplăcute.
Beneficiile în termeni de reluare a creşterii sunt destul de greu de stabilit când luăm în calcul un grup mare de ţări.
Costurile în termeni de creştere a inegalităţi sunt mari.
Inegalitatea crescută are impact asupra nivelului şi sustenabilităţii creşterii. Chiar dacă creşterea este singurul sau principalul scop al agendei neoliberale, cei care susţin această agendă trebuie să fie atenţi şi la efectele distributive.
Pe lângă şansele sporite ale unei prăbuşiri, deschiderea financiară (adică globalizarea) are efecte distributive, sporind în mod vizibil inegalitatea.
Mai mult, efectele deschiderii asupra inegalităţii sunt mult mai mari când se produce o prăbuşire financiară.Dovezile raportului mare cost-beneficii al circulaţiei capitalului, l-au făcut pe fostul director adjunct al FMI Stanley Fischer, (acum… vicepreşedinte al Federal Reserve Board din SUA), să exclame: “Cărui scop util foloseşte fluxul internaţional de capitaluri pe termen scurt?”.
Liderii de astăzi acceptă un control şi o limitare a fluxurilor de capital pe termen scurt, care pot duce la o criză financiară. Controlul capitalului este uneori singura opţiune când sursa nesustenabilităţii creditului este împrumutul din străinătate. Iar apoi FMI spune nu numai că… austeritatea e rea, ci că datoriile sunt bune…
În general … probabilitatea unei crize este foarte redusă în ţările care sunt cunoscute ca fiind responsabile din punct de vedere fiscal. O asemenea caracteristică le lasă libertatea să decidă să nu majoreze taxele sau să nu reducă cheltuielile atunci când nivelul datoriilor este mare. Pentru aceste ţări, beneficiile reducerii datoriilor este extrem de redus, chiar şi la un nivel mare al datoriilor raportat la PIB. De exemplu a trece de la o datorie de 120% din PIB la una de 100% din PIB în câţiva ani aduce beneficii extrem de mici unei ţări … responsabile din punct de vedere fiscal.
Se pare însă ca acest cost poate fi si mare, mult mai mare decât beneficiile. Si atunci trebuie reduse investiţiile, sau ambele. Costurile majorării taxelor poate fi mult mai mare decât reducerea riscului unei crize a datoriilor. Asta nu înseamnă că… datoriile mari nu sunt rele pentru creşterea economică şi bunăstare. Sunt nocive. Însă problema e
ste că costul bunăstării nu poate fi recuperat. În faţa alegerii de a trăi cu o datorie mare – permiţând datoriei să scadă în mod organic, în urma creşterii economice – sau de a produce în mod deliberat surplus bugetar pentru a reduce datoria, guvernele care au la dispoziţie spaţiu fiscal ar face mai bine să accepte o datorie mai mare. În concluzie, beneficiile unor politici din agenda neoliberală par să fi fost supraestimate.În cazul globalizării, anumite fluxuri de capital precum investiţiile străine directe par să aducă beneficiile scontate. În cazul atora, în special fluxurile pe termen scurt, beneficiile sunt greu de observat şi, mai mult, apare riscul volatilităţii şi al crizei. În cazul consolidării fiscale prin austeritate, costurile şomajului, scăderii producţiei şi a bunăstării au fost subapreciate, în timp ce beneficiile continuării cu o datorie ridicată care să scadă organic pe măsura creşterii PIB-ului au fost şi ele subapreciate. A fost, in Romania, de exemplu, rezultatul politicilor basiste, cu traian la „comanda” si la executie Guvernului Boc!
În cele din urmă, studiul FMI arată că austeritatea şi globalizarea ajung să pericliteze principalul scop – creşterea economică. “Dovezile daunelor economice produse de inegalitate arată că liderii politici şi economici trebuie să fie mult mai deschisi către redistribuire decât sunt acum”.
Având în vedere importanţa unui asemenea studiu “revoluţionar” al FMI şi greutatea FMI în sistemul economic mondial, este de aşteptat ca toate cele sugerate în acest studiu să se întâmple… Cum se va produce noua redistribuire a profiturilor este neclar. Se poate întâmpla prin revoluţii în anumite părţi, prin decret în alte ţări. Sau printr-un guvern economic mondial. SUA şi UE nu mai au mult până la încheierera negocierii în spatele uşilor ermetic închise a Parteneriatului Transatlantic pentru Comerţ şi Investiţii. (continuare in numarul urmator)
