”De ce nu a trecut Iohannis testul Gîrbovan?”

”De ce nu a trecut Iohannis testul Gîrbovan?”

0 11

România putea fi un tigru economic. Avea resurse şi oameni harnici. Capitalul autohton putea lua avânt dacă îl lăsau din chingi. Dar cine era interesat să ţină în lesă un stat dornic de ieşire din sărăcie?

Cine s-a folosit de justiţie ca artilerie de luptă în câmpul tactic?
O imensă plasă a fost aruncată peste iniţiativa de dezvoltare. Un păienjeniş extrem de bine structurat a învelit administraţia la toate nivelurile, sigur cu agenţi ai stagnării români, nu papuaşi.
Prin anii 1990 credeam în modelul german. Speram ca marile companii să-şi deschidă în Ardeal fabrici. Condiţiile erau prielnice. M-am lămurit repede după primele greve de la UMT. O mare uzină de la mine din oraş producea utilaje miniere. Piaţa de desfacere o avea doar în CAER, spaţiul statelor foste comuniste. Naiv fiind, am crezut că Newmont sau Caterpillar vor cumpăra uzina. Marii jucători au preferat să o distrugă din interior. Nu aveau nevoie de concurenţă. România trebuia să fie doar o piaţă de desfacere a produselor occidentale, nu un producător. Aşa a stat scris în Cartea cărţilor, ţinută ascunsă.

În loc de viaţă mai bună, lozinci cu statul de drept
După 20 de ani de la Revoluţie, ni s-a dat anticorupţia în loc de salarii onorabile şi decente. Ca alternativă. Ca joc de domino. Lovesc băieţii o piesă, cade tot sistemul. Fastuos ricoşeu. În loc de Bosch, Mercedes sau General Motors ne-am trezit cu ateliere de marochinării auto şi de componente pentru sistemele de frânare. Frâne făcute de frânarii români, plătiţi de patru ori mai puţin decât omologii germani.
Pentru a nu vedea plinul din noul gard, românii au fost învăţaţi să caute golul din sticlă. Programele de asistenţă socială au lenevit o naţiune harnică.
Capitaliştii autohtoni, împovăraţi de credite (o bancă franceză, spre exemplu, dă credite pentru investiţii cu dobânzi de opt ori mai mari în România, cică pe motiv de risc) s-au sufocat. Cei care au scos performanţe şi au concurat concernurile europene s-au trezit, ca-n cazul Murfatlar, cu anticorupţia pe cap. La fel ca Dan Adamescu, închis pentru că nu a vrut să vândă Astra austriecilor pe nimic.

“Amestecul politicului în justiţie” e ca varza pe carne
Concurenţa a fost scoasă de pe piaţă simplu. Cu anticorupţia şi magistraţi ghidonaţi. Fără a avea serviciile secrete la dispoziţie, nu le-ar fi reuşit planul.
Pentru că dă bine la populaţie, băieţii au inventat în laboratoare “amestecul politicului în justiţie.” De fapt, ei voiau să ascundă interesul de control asupra elitelor prin justiţie.

Din 3 milioane de dosare anuale din justiţie, aproape jumătate sunt penale.

Practica scoaterii indezirabilului din sistemul corporatist sau politic e simplă: i se face dosar penal şi prostimea exultă. Cine mai ştie că Ioana d’Arc a fost arsă pe rug de inchiziţie, tot în aplauzele mulţimii, iar azi e erou naţional.
Dana Gîrbovan ar fi fost soluţia magică. Un profesionist din sistem era singurul care putea reforma sistemul corupt de colaboraţionişti şi infectat de viermii serviciilor secrete. Preşedintele a spus că nu a respins profesionistul, ci omul, de parcă un CEO se alege după ce meniu serveşte. Dacă e şaormist nu poate fi pus în poziţia cea mai înaltă?
Pe placul agenţilor de influenţă sunt danileţii, nu gârbovanii, tobă de carte.

Iohannis e sclavul sistemului securist
Pentru cei care gândesc deasupra tăbliţelor suedeze şi peste mânuţele vânturare de neomarxişti, Klaus Iohannis e sclavul sistemului securist. Tot cu ajutorul Liviei Stanciu, recompensată de preşedinte cu un post de judecător la CCR, a scăpat de dosarele penale pentru casele furate. Putea fi el penalul, dar a preferat să joace alba-neagră pentru a fi “alesul.” Ca profesor ştia că dacă nu e el, aleg băieţii pe altul.
Greii de dus de nas pricep mai bine ca noi de ce Laura Codruţa Kovesi, o magistrată fără vreun rechizitoriu scris de mânuţa ei, a ajuns pretendentă la postul de vultur al creatorilor anticorupţiei ca formă de control şi de pedepsire a celor altfel.
Prin respingerea Danei Gîrbovan ni se recunoaşte încă o dată că justiţia cu epoleţi e cerberul de la poarta Împărăţiei lui Hades, câinele care împiedică ieşirea proscrişilor din Infern.
E limpede cât şalul curcubeu al „Zeiţei Anticorupţiei,” că de pe înaltul post de procuror european Kovesi va fi folosită ca baros împotriva naţionaliştilor, suveraniştilor şi a celor care nu execută to do list-ul dat de Împărăţie. România a fost doar un experiment.
Dacă n-ar fi existat stipendiata Monica Macovei, nici anticorupţia n-ar fi îmbrăcat formele demonice ale făpturii ridicate de naivii societăţii drept prapurii binelui.
Prin anticorupţie s-au decapitat elitele, s-au aliniat stelele din politică, s-a tras de lesă autoritatea judecătorească. Mai e nevoie de tancuri? E mai ieftin de fabricat mânuţe de carton decât gloanţe adevărate. Tot o formă de război. Dar mai soft.
Când cineva s-a ridicat împotriva dublului standard al comercianţilor europeni şi a încercat să facă o politică naţională de exploatare a resurselor i s-au scos două secretare din naftalina dulapurilor şi l-au trimis la ţuhaus.

Securistul e în centru şi statul îl serveşte.

Securistul e în centru şi statul îl serveşte
De aceea sistemul nu o vrea pe Dana Gîrbovan. Creatorilor anticorupţiei  le e frică de reformă ca Iadului de îngeri. În cazul unei schimbări radicale a autorităţii judecătoreşti şi a profesionalizării magistraturii, cum ar mai putea strânge băieţii degetele la uşă?
Campania declanşată împotriva Secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie şi a Inspecţiei Judiciare e fără precedent. Procurorii cu trese şi fire legate la telecomanda pădurii se tem ca de foc de legea răspunderii magistraţilor.
Noul sultan foloseşte check&balance la el acasă. Aici umblă cu decoraţii pentru călăi şi zice rânjind că luptă pentru statul de drept. Probabil pentru statul drepţi în faţa poftelor noilor ienicieri şi spahii cu democratura în dinţi, ca vulturul cu şarpele în ghiare.
Dana Gîrbovan ar fi deschis cutia Pandorei şi i-a dat o smetie cu palma prezidenţială.
Ce i-a scos din minţi e mesajul ministerabilei: ”În toate democraţiile occidentale omul este în centru, iar statul îl serveşte.” Aici e invers. Securistul e în centru şi statul îl serveşte.
Prin respingerea Danei Gîrbovan ni se recunoaşte încă o dată că justiţia cu epoleţi e cerberul de la poarta Împărăţiei lui Hades, câinele care împiedică ieşirea proscrişilor din Infern.

Testul Gîrbovan e ca pârghia lui Arhimede. Scoţi un pietroi din fântână, dar nu o corabie din ocean. Poporul e deja învăţat să exulte şi să facă spume la gură când, din colţul popotei, agentul schimbării strigă: anticorupţie, la atac!

Autor: Marius Ghilezan
România liberă

Trimiteti mai departe articolul:

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.