Mesaj „misterios” al colonelui rezervist Ion Petrescu, chiar de ziua Americii: „România nu va mai fi în genunchi! „
(...)In subordinea președintelui Federației Ruse sunt 40.000 de parașutiști militari, gata de luptă în cel mai scurt timp, fiind în stare să ocupe o cincime din România, adică de trei ori spațiul de azi al Dobrogei, în circa 30 la 33 de ore. Iar mult invocata Forța de Răspuns a NATO va interveni, cel mai devreme, după 48 de ore, dacă ... vor vrea și liderii de la Budapesta și de la Sofia"(!?)
Si solutia critica „emanata” de rezervist este surprinzator de…”novatoare”: (…) ”Apărarea României nu se face cu un ministru roboțel, cu un șef de stat major care nici când comanda un batalion nu vorbea mai mult decât i se recomanda și nici cu două comandamente fictive, vai de mama lor, cu state majore de mințit opinia publică românească, cu apărarea iluzorie a unor aliați, cei mai mulți indiferenți la soarta României.
Negru pe alb, în subordinea președintelui Federației Ruse sunt 40.000 de parașutiști militari, gata de luptă în cel mai scurt timp, fiind în stare să ocupe o cincime din România, adică de trei ori spațiul de azi al Dobrogei, în circa 30 la 33 de ore. Iar mult invocata Forța de Răspuns a NATO va interveni, cel mai devreme, după 48 de ore, dacă … vor vrea și liderii de la Budapesta și de la Sofia”(!?), a scris hazardat si oarecum iresponsabil, dl. col(r) Petrescu ! Poate de aceea textul a si fost expulzat de pe blogul Adevarul!!Post Scriptum: Cel mai prestigios critic literar roman, G. Calinescu scrie despre Mioritza, balada care-i „pute” d.lui colonel: „Proporțiile mitului au crescut în vremea din urmă până într-atât, încât s-au făcut comparări cu Divina Comedia și mulți îl socotesc ca moment inițial al oricărei culturi autohtone. Aici e simbolizată existența pastorală a poporului român și chiar unitatea lui în mijlocul real al țării reprezentat de lanțul carpatic”.
În 1946, etnomuzicologul C. Brailoiu publică, la Geneva, exegeza Sur une ballade roumaine: La Mioritza, careia Mircea Eliade, alt geniu al romanilor, îi va dedica un capitol aparte, socotind că această lucrare marchează o dată importantă în istoria interpretărilor mioritice, impunând o orientare antimetafizică și antimistică „și mai constituie, pe deasupra, un document prețios pentru istoria ideilor în România modernă”. Pornind de la credințele și ritualurile funerare românești, respectiv nunțile postume ale tinerilor morți celibatari, lămurind astfel definitiv misterioasa alegorie nuntă-moarte, episod prezent exclusiv în versiunea baladă a Mioriței.
Locotenent (r) Prof. dr. Deak Andrei