MITINGUL DISPERĂRII TEFELISTE: CÂȚI AU FOST, CÂȚI MAI RAMÂN

MITINGUL DISPERĂRII TEFELISTE: CÂȚI AU FOST, CÂȚI MAI RAMÂN

1 41

Tare grea e viața de activist civic ”profesionist”. Am avut, ani de zile, o categorie socială inedită, așa numiții revoluționari, cei care, în numele ”eroismului” din 1989, revendicau dreptul de a stabili norme sociale, legi, reguli, privilegii etc. Totul cu sprijinul deschis al președintelui emanat de revoluție, Ion Iliescu. Unii își mai amintesc că, la formarea defunctului CPUN, zeci de membri s-au declarat, cu emfază, revoluționari de profesie, asta ca să ascundă că pînă în urmă cu cîteva săptămîni fuseseră tarabagii ori motostivuitori.
De la ultimele prezidențiale încoace avem o altă categorie, destul de asemănătoare: protestatarii de meserie. Numai că, azi, se va dovedi că nu e o meserie chiar ușoară.
Drama care s-a abătut pe capul tefeliștilor poartă un nume: Klaus Iohannis. Grupați în spatele președintelui, tefeliștii emanați de servicii și de ONG-uri macoveist-sorosiste constituie, de 2-3 ani, o forță de reacție rapidă menită să înlocuiască opoziția. Iar președintele a avut nevoie de ei ca să se cimenteze în poziția de partener de încredere al occidentului și pentru a rezista atacurilor pesediste.
O forță de reacție rapidă, cum spuneam, care numai lipsită de avantaje materiale nu a fost, în mod cert. Ziariști șomeri, scriitori reșapați, cîntăreți și actori fără talent, cu toții au descoperit că poți fi vedetă și fără calități profesionale.
Simbioza s-a rupt aproape brutal, zilele trecute, cînd Iohannis a numit fără fasoane al treilea premier pesedist, exact cînd tefeliștii pregăteau de zor mitingul anului, la care trebuia să se adune minim 600.000 de oameni.
Scriam, ironic, într-un material, că s-a rupt lanțul de iubire, dar anticipam că ruptura nu va fi chiar definitivă, pentru că locul la coada din spatele președintelui e tare călduț și prețios,
A durat mai puțin decît estimam: nu cîteva zile, ci doar cîteva ore, pînă cînd fanii cotroceniști să descopere că, de fapt, Iohannis a dat o lovitură politică de maestru bla-bla-bla.
Și totuși, s-ar putea ca refacerea totală a legăturii să fie mai dificilă decît cred unii.
Prin decizia de joi, s-ar putea ca președintele să se fi scuturat de o veritabilă povară, aceea a obligației de corespunde ”gusturilor” unui segment al populației.
Ale acelui segment care nu se prea prezintă la vot, dar care emite pretenția zgomotoasă de a face jocurile în stat.

Prin numirea necondiționată a Vioricăi Dăncilă, președintele a eliminat o mare parte din asperitățile relației cu PSD. Dacă nu mai are în guvernanți un dușman înrăit, de ce ar mai ”plăti” președintele o armată de bodiguarzi?

Ultimul miting a rămas complet în ofsaid, nici măcar unii lideri politici din opoziție nu înțeleg față de ce anume se va protesta.
Guvern încă nu avem, iar legile justiției sunt deja votate. A pune presiune publică pe CCR să le respingă e neprincipial; în plus, nu există reacții vehemente din afara țării care să susțină teza străzilor incendiate.
Cum am mai scris, Europa are probleme mult mai mari pe cap și zice bogdaproste că la noi e liniște.
La orizont, se conturează un dezastru pentru protestatarii de meserie.
Șomajul!
Președintele s-ar putea să nu mai aibă nevoie de ei decît cine știe cînd, or, la noi începuse să se împămîntenească ideea revoluției perpetue, nici nu e de mirare că tefeliștii au început să împrumute din simbolistica defuncților comuniști.
Există o strategie a disperării de continuare a protestelor în ideea că poate-poate președintele revine la sentimente mai bune.
De aceea nici nu s-a contramandat mitingul de azi, cum era de așteptat. Încă răsună glasuri deznădăjduite, cerîndu-i socoteală lui Iohannis, precum cel al lui Petre Iancu, uitat în tranșee la Deutsche Welle”Respingerea lui Dăncilă ar fi salvat durabil credibilitatea și onoarea președintelui, care, odată suspendat, ar fi putut spera în mod rezonabil să vadă milioane în stradă, întru susținerea sa”.
Ce vis frumos pentru unii: milioane de români în stradă. Ce coșmar pentru oamenii normali la cap, pentru UE în general, însă!

Delirul disperării continuă: ”Iohannis ar fi putut orienta PNL spre o alianță politică, dând virtualei coaliții șanse apreciabile de a câștiga anticipatele”.
Alt vis frumos: PNL aliat cu tusea useristă și cu junghiul băsist, că alte variante nu-s.

Dar vine și deșteptarea crudă: ”În fond, de ce e nevoie de un președinte, dacă, prost sfătuit, șeful statului nu se ridică, în momente cheie, la înălțimea misiunii sale de a reprezenta adecvat și cu soluții originale, națiunea, apărându-i, totodată, interesele reale și vitale?”.

Nici Ioana Dogioiu nu e mai prejos: ”Abandonul aparent al presedintelui este un argument in plus pentru rezistenta noastra, pentru ca numai singuri ne mai putem apara de raul pe care il genereaza aceasta guvernare la toate nivelurile vietii romanilor. Daca ceva mai poate opri tavalugul, sunt convinsa ca numai noi suntem aceia. Si, pana la urma, poate avem ocazia sa-l invatam pe presedinte ca nu se cedeaza fara lupta, sa-l facem sa simta responsabilitatea voturilor pe care nu le-a primit de mana cu Viorica Dancila”.

Și la fel și Tăpălagă”Nici cu o suta de mii, cu doua sau cu jumatate de milion nu este sigur ca vor da inapoi, dar macar merita incercat. Apoi, avem datoria sa aratam lumii si copiilor nostri ca nu capitulam in genunchi si ca am facut tot ce ne-a stat in putere sa luptam pentru tara noastra. Numaratoarea inversa a inceput acum doua zile, cand presedintele Iohannis a acceptat propunerea PSD la functia de premier”.

În consecință, mișcare de rezistență musai să încerce supraviețuirea chiar și după ce președintele a trimis-o, indirect, la plimbare.
Da, dar aici intervine partea grea!
Trebuie să se protesteze vehement și să se arunce cu pietre spre PSD-ALDE, dar cu mare atenție, pentru că lîngă ele se află plasat Klaus Iohannis. Nu care cumva vreo piatră rătăcită să-l pocnească în cap.

De aia ”Corupția ucide” trage semnalul de alarmă:
”ATENȚIE Din surse de informare de încredere aflăm că există posibilitatea unor încercări de deturnare a coloanei de manifestanți în direcția Palatului Cotroceni prin infiltrarea unor persoane care să sugereze această direcție, dar și prin alte metode care să determine modificarea traseului. E important să ținem ochii deschiși și să ne păstrăm prioritățile”.

Vai ce nenorocire s-ar putea produce: încălziți și enervați, protestatarii ar putea ajunge și pe la porțile Cotrocenilor, instituția care tocmai ce-a fraternizat cu penalii pesediști.
Ar fi crimă de lezmajestate!
Și tot ca să nu apară probleme, organizatorii protestelor mai ordonă și ce teme exacte trebuie atacate la protest:
”În seara aceasta protestăm împotriva modificărilor legilor justiției care au fost aprobate de Parlament și împotriva modificărilor codurilor penale care au fost anunțate. Nu uităm de codul fiscal sau de formularul 600, nici de criza economică în care coaliția de la guvernare a dus țara (puterea de cumpărare a scăzut dramatic din cauza inflației, cursul EURRON se află la maxim istoric, peste 4.66, iar datoria externă a României a crescut cu 1.3 miliarde EUR în primele 10 luni ale lui 2017). Și nu uităm de disprețul pentru democrație și transparență al PSD-ALDE-UDMR”.

Genială, asta… Proteste neorganizate, pe principiul cuțitului ajuns la os, dar cu mesaje atent selectate și livrate.
Lumea iese în stradă fără să aibă habar de ce, noroc cu Facebookul ăsta.
Pe de altă parte, cine sunt cei mai stresați în momentele astea nu e greu de întrezărit: cei din serviciile secrete.
Spre deosebire de soroșiști, bunăoară, ori față de diletanții de la USR, ele nu-și permit accese de disidență față de președinte, că nu se știe ce capete ar pica, la nervi.
E de așteptat ca Hellvig & comp să se țină, în consecință, cît mai departe de mișcarea de azi, din prudență, plus că, oricum, se simte de mai multă vreme o retragere a băieților în cazărmi, ca unii care înțeleg lucrurile mai bine decît Cărtărescu și Chirilă. Rămîne doar să vedem în această seară care e numărul real al celor care nu prea înțeleg mersul lucrurilor ori sunt prea disperați să îl admită. Am paria că mult sub așteptări. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S.Interviu, în Hotnews, cu președintele austriac al OMV. Întreabă reporterul: ”Este această instabilitate politică pe care o vedem în ultimii ani în România o problemă pentru Petrom?”
Răspunde Rainer Seele: ”I-aş spune, mai degrabă, schimbare, pentru că ţara, de fapt, nu a fost instabila. Tara, economia s-au dezvoltat excelent”.
Comentariile sunt, credem noi, de prisos…

Sursa: inPolitics.ro

COMENTARII