Oamenii politici basarabeni, revoluționari ai dreptății sociale, fauritori de Unire !

Oamenii politici basarabeni, revoluționari ai dreptății sociale, fauritori de Unire !

In urma cu exact 99 de ani  intelectualitatea basarabeană a participat din plin la viața socială a Imperiului Rus; în acest fel, basarabenii s-au implicat și în mișcările politice și revoluționare din Imperiu. Secolul XX începea cu o mare criză a Rusiei, apar manifestări extreme, cele mai cunoscute la Chișinău fiind pogromurile împotriva evreilor săvârșite de grupări șovine slave. Urmează perioada revoluționară democratică din 1905, când mulți lideri basarabeni de implică; atunci se cere introducerea învățământului în limba română, dar și în instituțiile publice. Atunci se creează intelectualitatea și clasa politică făuritoare de Unire, dar apare și un spirit pe care restul României nu-l va înțelege și va provoca ulterior mari probleme — spiritul dreptății și echității sociale.
Practic, intelectualii și oamenii politici basarabeni, luând contactul și participând alături de cei ruși la acțiunile revoluționare din 1905, erau mult mai evoluați în concepțiile politice decât politicienii de la București, unde deja partidele se transformaseră în „grupuri de interese”, bazate pe cercuri financiare române și străine — așa cum le observăm și astăzi.
Trec iar peste o perioadă, în care Basarabia a crescut și a suferit în așteptări, dar vine 1914 când România trebuie să opteze — cu Puterile Centrale, alegând posibila unirea cu Basarabia, sau cu Antanta, alegând mai verosimila unire cu Transilvania. Este aleasă Transilvania, din mai multe considerente. Basarabia trebuia să rezolve problema pe cont propriu. Și o face, speculând cu inteligență momentele de debusolare ale Imperiului și apoi ale tinerei republici.
După capitularea Rusie și a României, conducătorii basarabeni i-au legătura inclusiv cu revoluționarii lui Lenin și întreprind toate demersurile, iar în octombrie 1917, recent înființatul Sfat al Țării si proclamă autonomia. Urmează marele aport pe care România l-a avut la Unirea cu Basarabia, anume intervenția militară, la cererea guvernului de la Chișinău, pentru eliberarea teritoriului noii Republici Democratice Moldovenești de atacurile și jafurile comise soldați ce dezertaseră din armata țaristă, dar și de atacurile unităților bolșevice, unele dintre ele chiar compuse din români (moldoveni).
De menționat că guvernul Brătianu amanase prima solicitare de ajutor a Chișinăului, iar abia după ce Puterile Centrale, învingătoare în acea etapă a războiului, își dăduseră acordul, unități ale armatei române trec Prutul și eliberează Basarabia.
Soldații români s-au comportat exemplar, fapt care a ajutat mult la luarea unei decizii de către Sfatul Țării — parlamentul basarabean. Astfel, în 27 martie, stil vechi, 9 aprilie, stil nou:
Sfatul Țării votează „Actul Unirii”
Un act de mare valoare, pe care îl reproducem în cele ce urmează.
Actul prim al Unirii !
În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară:
Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove.
Î
n puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România. Această unire se face pe următoarele baze:
1. Sfatul Ţarii actual rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărâri se vor recunoaşte de Guvernul român.
2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.
3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.
4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.
5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămân în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.
6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.
7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.
8. Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia,
aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.
9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.
10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.
11. Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate. Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus.
Trăiască Unirea Basarabiei cu România, de-a pururea şi totdeauna.
„Preşedintele Sfatului Ţării — Ion Inculeţ ;
Vicepreședinte — Pan. Halippa ;
Secretarul Sfatului Ţării — I. Buzdugan”

NICI UN COMENTARIU

Lasa un comentariu