Rețetă garantată pentru mitinguri de protest. A fost testată cu reușită inclusiv...

Rețetă garantată pentru mitinguri de protest. A fost testată cu reușită inclusiv la Brasov!

Activistul civic (…sa zicem Radu Hossu din Brasov!) cu numai 50-60 de oameni înarmați cu un steag, zece pancarde și o portavoce, se formează un miting. E ca și cum locatarii unei scări de bloc ar protesta în fața ușii administratorului pentru că nu au apă caldă. Jandarmii, care sunt si ei in scenariu, îi escortează pe drum. Prin fișa postului, cu asta se ocupă ei, cu ordinea și cu liniștea publică. Pe traseu, protestatarii se așază în fund pe trotuar și scandează „Vrem o bandă!”. Nu de hoți, nu de scotch, ci de circulație. Vor să meargă pe șosea, adică la vederepe o „banda” lor, ca doar e libertate!
Dar, ca de obicei, mitingul nu este autorizat. Pentru că e spontan …iar mama spontaneității, ramane mereu gravida; …si proteste similare au loc în mai multe orașe din țară !. Fără aprobarea traseului, fără ca vreun organizator să-și asume responsabilitatea, adunările publice ce nu-s manifestări cultural-artistice, sportive, religioase sau comemorative se situează în afara legii. Chiar dacă, ironic, revendicările sunt despre respectarea statului de drept...
Reporterii de serviciu fac știri despre proteste. Iar la tv, cei 50-60 devin „aproape 1.000”. Adevărul nu (prea) mai contează și fiecare relatează propria versiune.
Nu se minte întru totul, se alege doar unghiul potrivit. Se focusează și se adaugă tușe.: „corupția ucide” la televiziunile care și-au trimis deja carele de transmisie pe străzi, criminali neprinși sunt în libertate…. Nu personaje imaginare, ci criminali reali, ca ala care a injunghiat pe politistul din Burdujeni ale căror atrocități sunt consemnate în cele 542 de dosare penale rămase nerezolvate de procurori în 2016.
Criminalii chiar ucid. Dar lumea nu se împiedică de ei. O fac doar cei care mai mor din cauze nenaturale, uneori.

Activiștii sunt ocupați să salveze pădurile virgine, urșii din bătaia puștii și pârșii din ghearele depresiei.
N-o să-i vezi niciodată șeruind poze cu copiii bolnavi de cancer care stau cu mâna întinsă la mila publică, poze cu copii dispăruți pe care-i caută părinții și poliția…
N-o să-i vezi făcându-și selfi – uri cu oamenii străzii, din vecinătatea noastră  lipsiți de importanță.
Salvarea lor nu a ceva, … cool. Un copil care se luptă să trăiască e o banalitate.
NR
In foto Radu Hossu

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.