Se mai îndoiște cineva?
Fiecare pasare pe limba ei piere!
Beția victoriei scoate la lumină dominantele unui caracter. Când acestea nu au evoluat foarte mult față de primitivismul de debut al speciei ele produc, în momentele de exaltare triumfalistă, adevărate reconstituiri de primatologie.
Pentru unii duminica europarlamentarelor și lunea care a urmat au însemnat căderea în abisul deznădejdii. O înfrângere mai dezastruoasă nici că se putea imagina.
Pentru alții, în schimb, victoria a fost totală. Amețitoare. Pe alocuri peste puterea lor de a se controla.
Interesant este cum au reacționat unii și alții.
Primii au amuțit.
Ceilalți s-au împărțit în două categorii: sângeroșii de la luptele de cocoși și lucizii care mestecă înainte de a înghiți.
Sângeroșii și-au scos caninii vampirici din teacă și au sărit la beregata celor căzuți. Nu-i interesează anomalii statistice, scăpări de prestidigitație electorală, lecții ale trecutului.
Tot ce mai pot acum, excitați până la tremur de o bestialitate care, în fine, dă un sens rătăcirii lor ce părea fără leac, este să se lase pradă urii, să se confunde cu haita și să atace irațional orice li se pare că gândește în loc să accepte.
Lucizii, însă, nu acceptă cu gura până la urechi dumicații otrăviți.
Traian Ungureanu, care se știe cât de antipesedist este, scrie în editorialul său din Adevărul niște adevăruri crâncene despre ultimele alegeri, adevăruri care ar trebui să-i trezească din beția vecină cu alcoolismul pe sângeroșii săi camarazi de baricadă.
Iată câteva exemple:
„Cea mai nouă şi lăudată tentativă de civilizare a României (alegerile europarlamentare n.a.) a eşuat pentru că n-a existat. În locul ei: aceeaşi comedie care îngăduie mai departe barbaria, de data asta în varianta consensuală, virtuoasă şi agreată de administratorii externi.
* * *
Doar neştirbita noastră capacitate de automisitificare poate face faţă acestei înscenări uriaşe. Fără inversiunea ipocrită a valorilor, n-am răbda starea de fapt. Adevărul e insuportabil.
* * *
Aşadar, unde sîntem? Şi la ce bun au trecut 30 de ani? Singura noutate pare o schimbare de slogan, pe locul lăsat liber de armată: justiţia e cu noi!…
Alegerile au fost decise, iar, de tembelismul cosmic al PSD. Nu s-a întîmplat nimic revoluţionar. Nici o idee vastă sau energică n-a pornit la treabă sub îndrumarea credibilă a unui partid condus de oameni capabili.
Simplul fapt că PSD a pierdut la Vaslui nu înseamnă că Vaslui a devenit Paris, deşi unele părţi ale Parisului devin Vaslui.
Sîntem tot acolo unde eram acum 30 de ani. Neavînd conţinut, victoria PNL şi USR nu poate fi atribuită şi nu aparţine nimănui.
Ea nu va aduce la cîrmă oameni competenţi. De unde?
Din micro haremul financiar-demagogic al PNL?
Din ţarcul cu amatori înaripaţi ai galeşului conformist Cioloş?
* * *
De cînd a fi populist e o insultă?
De cînd a fi de partera alor tăi e o vină?
Şi ce ştim noi despre italienii, englezii şi francezii nivelaţi material şi dezmoşteniţi cultural de Cioloşii locali şi de augustele politici ale UE? Nimic”.
Articolul merită citit în întregime. Și merită reflectat pe marginea lui. „Barbaria … agreată de administratorii externi” nu este tocmai o trimitere măgulitoare. Iar talibanii cărora rezultatele din duminica scrutinului le-au luat mințile și care acum se năpustesc în haită împotriva a tot ce mișcă altfel decât le convine lor (inclusiv împotriva acestui blog) ar trebui să se regăsească în termenul „barbarie” și să priceapă că direcția lor este spre cămașa de forță și nicidecum spre mai binele propovăduit.
Pe oamenii normali victoria ar trebui să îi facă mai buni.
Mai credincioși, mai generoși, mai îngăduitori, mai toleranți. Ceea ce vedem însă în aceste zile la haștagiștii noștri copleșiți de triumf este exact pe dos. Asta înseamnă că nici ei nu au încredere in victoria repurtată.
Îi invit pe toți cei care sunt interesați de adevăr și nu de confirmarea cu orice preț a propriilor idei să citească și să observe care sunt dominantele mesajelor haștagiste din presa de gașcă sau din comentariile de pe bloguri. Vor descoperi, deși a devenit un loc comun această descoperire, că marea majoritate a acestor mesaje sunt îmbibate de ură, de intoleranță, de nesocotire sfidătoare a oricărui principiu creștin și a oricărui sentiment empatic.
Speranța mea tot în înțelepciunea populară se regăsește:
FIECARE PASĂRE PE LIMBA EI PIERE!
